Lăsați-i pe oamenii răi în plata Lui Dumnezeu. Nu-i blestemați, priviți-i cu milă și țineți-vă departe din calea lor.
Dacă v-au făcut să plîngeți, lacrimile alea vor fi timbre pe cartea poștală trimisă de voi către Tatăl Ceresc pe ați scris:
Tată, omul acesta nu mă lasă să trăiesc! Ajută-mă.
foto – Opăiță albă din grădină
Deși pare o telegramă, nu aștepta răspuns urgent, el poate veni peste ani. Dumnezeu are multe de rînduit, fii cuminte și înțelegător, nu te îmbulzi.
Trimite carte și speră. Iubește omul și animalul, viața și pămîntul. Dacă faci asta, totul va fi de partea ta. Totul.
Tu nu ești pe lumea asta a nimănui. Nu te mai trata ca și cum ai fi orfanul Cerului. Dacă îți mor părinții, bunicii și frații, tu ești Fiul Cuiva și după moartea ta. Ai un înger păzitor pe care de multe ori l-ai alungat, dar el, cu dragoste și înțelegere a revenit pe umărul tău drept.
Nu ești al nimănui, om bun. Ești picătură din puterea Universului. Nici nu știi cîtă lumină ai de dăruit, așa că uită-i pe cei răi și lasă-i în plata Lui Dumnezeu.
Am văzut la bunica, atunci cînd o supăra cineva rău, rău se tot, se retrăgea în sine și spunea:
Lasă-l în plata Lu’ Dumnăzău.
Exact ca un copil bătut care pleacă spre casă plîngînd și strigînd înapoi:
Mă duc să te spun lui tata!
Un articol de Luminița Popescu, sursa blogul Luminiței Popescu
