POR UNA CABEZA – Carlos Gardel
„Dacă ea mă uită/ De ce să trăiesc?”
Să fie oare femeia asemenea unui cal de curse, pur sânge, pe care bărbatul pariază întreaga sa viață?!
Por una Cabeza te ține cu ”sufletul la gură” și-ți ”urcă inima-n gât” indiferent dacă îl dansezi sau doar îl privești. M-a intrigat titlul acestui tango teribil care te face felii, dându-ți dimensiuni de care n-ai avut habar și din care, oricât de năucitoare ar fi, nu mai vrei să ieși.
Por una Cabeza provine dintr-o expresie spaniolă pentru cursele de cai care înseamnă „cu/pentru un cap” (”by a head”) și care se referă, mai exact, la un cal care câștigă foarte strâns o cursă, din scurt – doar la o lungime de cap. N-am simțit fiecare, măcar odată, cum e să câștigi ceva în viață, doar așa, por una cabeza?!
Tangoul lui Carlos Gardel are versuri care spun povestea unui parior compulsiv de curse de cai, acesta lamentându-și dependența și încercând să-i compare magnetismul și magnitudinea cu aceea a atracției sale față de femei. De cele fatale, bineînțeles! „O întreagă fierbințeală dubitativă” – aceste cuvinte ale lui Alfredo Le Pera, autorul versurilor.
Carlos Gardel și Alfredo Le Pera și-au încheiat tangoul vieții într-unul din cele mai dramatice acorduri – un accident de avion – petrecut în 1935 la Medellin în Columbia. Iar dacă melodia vieții fiecăruia poate curge doar de la început spre final oricât de mult am lungi notele (așa cum spune Paler), aceasta merită totuși un Replay postum pentru Carlos Gardel.
Blazon al tangoului argentinian, Carlos este francez prin nașterea sa la Toulouse în 11 decembrie 1890. Emigrează însă gângurind, în Argentina, prin voința mamei Berthe Gardés.
Poreclit ”Sturzul Creol” (El Zorzall Criollo), la cincisprezece ani cânta melodii folclorice acompaniindu-se la chitară, continuând s-o facă mai târziu în duet împreună cu cântărețul uruguaian José Razzano.
Scânteia care aprinde fitilul triumfului carierei de cântăreț de tango o constituie înregistrarea melodiei ”Mi noche triste” în 1917. Se întâmplă atunci o obrăznicie artistică ce avea să marcheze un moment istoric.
Să explic: melodia a fost compusă în 1915 de Samuel Castriota ca tango instrumental, intitulat Lita, în Buenos Aires, iar curând după aceea Pascual Contursi a scris versurile, fără permisiunea compozitorului, în Montevideo, zicându-i Percanta que me amuraste. Carlos Gardel, zeu, a luat acea melodie cu versuri cu tot și a interpretat-o în Buenos Aires la 3 ianuarie 1917 la Teatrul Esmeralda. A fost pentru prima dată când un tango avea versuri care să fie cântate cu el. Atunci s-a născut tangoul liric. Bum! Nostalgic, melodramatic, trist și răscolitor, tangoul sentimental întrupează Buenos Aires-ul și poporul său.
Carlitos – sturzul trasează apoi, precum un proiectil strălucitor, eliberat cu sete din țeava unui obuzier de legende, o traiectorie internațională. Înregistrări și turnee în Argentina, Chile, Brazilia, Puerto Rico, Venezuela, Columbia, Spania, Franța, îl dăruiesc lumii și nouă.
Citiți și Jacob Gade: Jealousy
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
