PRIMĂVARA ÎN MUZICA CLASICĂ … ⚘️
9. Christian Sinding, „Frühlingsrauschen” („Foșnetul primăverii”).
„Frușnetul primăverii” este cea mai populară piesă muzicală compusă vreodată de norvegianul Christian Sinding. A fost piesa favorită în rândul pianiștilor amatori în prima jumătate a anilor 1900. Partiturile pentru scurta melodie romantică a lui Shinding au înfrumusețat standurile de pian din saloane, iar apoi camere de zi.
*****
8. Jean Sibelius – Vårsång (Cântec de primăvară), Op. 16 (1894)
Un alt poem simfonic, Cântecul de primăvară al lui Sibelius, inițial a fost compus în 1894 ca o improvizație orchestrală pentru un concert. Lucrarea a fost descrisă ca o piesă plină de „melodii proaspete, pline de caracter”. Un an mai târziu, compozitorul a reelaborat piesa, scurtând-o și restructurand-o și, în acel moment, ia atașat subtitlul „Tristețea primăverii”. Piesa, însă, poate fi descrisă ca fiind mai mult grandioasă decât tristă, cu un optimism care de obicei nu se vede în lucrările lui Sibelius.
*****
7. Antonín Dvořák – Imagini cu tonuri poetice, Op. 85 – IV. Cântec de primăvară (Spring song)
Muzica lui Dvořák pentru pian solo, pe lângă binecunoscutul Humoresque în Sol bemol major, include multe alte bijuterii muzicale.
Deși a dezvoltat un stil fluent în muzica de cameră, ca să nu mai vorbim de compunerea unui concert pentru pian la începutul carierei sale, Dvořák nu a deținut un pian propriu până la vârsta de 40 de ani. Cu toate acestea, lucrările sale pentru acest instrument sunt, atât idiomatice, cât și originale. Piesele care alcătuiesc această colecție, au fost compuse în 1889, când compozitorul se îndepărta de clasicismul vienez iar compozițiile sale devin mai mult sau mai puțin programatice. În loc să urmeze o narațiune, aceste 13 piese sunt mai mult meditații asupra titlurilor lor, de exemplu „În vechiul castel” și „Pe muntele sfânt”, singura lucrare a lui Dvořák în 5/4 timpi.
*****
6. Edvard Grieg: „Morning Mood” din Peer Gynt, Op. 23 (1875)
– Melodia Morning Mood, în limba norvegiană Morgenstemning i ørkenen, mult mai cunoscută decât lucrarea din care provine, face parte din suita Peer Gynt, Op. 23 a lui Edvard Grieg și a fost scrisă în 1875 ca muzică ocazională pentru piesa omonimă a lui Henrik Ibsen. Cu ea se deschide Suita No. 1, Op. 46, prima dintre cele patru suite ce alcătuiesc compoziția Peer Gynt.
Piesa, prin intermediul notelor muzicale, sugerează răsăritul soarelui.
*****
5. Giuseppe Verdi: „Patru anotimpuri” din opera Vecernia siciliană (1855)
– Baletul „Patru anotimpuri” al lui Verdi vine în mijlocul unei opere despre revolta siciliană din secolul al XIII-lea împotriva ocupației franceze a orașului Palermo. Creația vocală a lui Verdi fost interpretată inițial în limba franceză la Opera din Paris. Interludiul de balet a fost un semn de aprobare la tradiția operei franceze din secolul al XIX-lea, un interludiu de balet deschide actul al treilea: dansatorii, în albul iernii încep și apoi, timp de aproximativ 8 minute, sosește primăvara pastelată.
P.S.
Les vêpres siciliennes (Vecerniile siciliene) este o operă grandioasă în cinci acte pe un libret al autorilor francezi, Eugène Scribe și Charles Duveyrier, din lucrarea lor Le duc d’Albe (bazat pe datele istorice ale revoltei siciliene din anul 1282) din 1838. Premiera operei a avut loc la Théatre Impérial de L’Opéra din Paris (în limba franceză), în ziua de 13 iunie 1855, cu ocazia inaugurării Expoziției Mondiale.
*****
„Gândurile transmise de muzica pe care o iubesc nu sunt atât de neclare încât să nu poată fi exprimate în cuvinte.” (Felix Mendelssohn)
4. Felix Mendelssohn: Lieder ohne Worte, Heft 5, Nr. 6 în A-Dur ‘Frühlingslied’ (1842)
– Cântecul nr. 6 „Spring Song”, face parte din ciclul Cântece fără cuvinte, alcătuit din 48 de piese scrise pentru solo pian, și este cunoscut în Anglia și sub numele de „Camberwell Green” după locul din Londra (174 Denmark Hill) unde Mendelssohn a locuit la familia Benecke, rude ale soției. În timpul șederii, Mendelssohn a compus pentru copiii familiei piesa mai sus amintită.
*****
3. Robert Schumann: Simfonie Nr. 1 în B-Dur ‘Frühlingssinfonie’, Op. 38 – 1. Satz (1841)
– Simfonia nr. 1 este prima lucrare simfonică finalizată de Robert Schumann.
Paleta orchestrală este bogată, plină de alămur ce se lansează de bunăvoie în aventuri cromatice mai libere.
Simfonia, schițată într-o explozie de inspirație de patru zile și finalizată într-o lună, purta inițial diferite titluri: Începutul primăverii, Seara, Primăvara în plină floare, etc.
O fanfară de alămuri anunță „Începutul primăverii”, dar scurta criză muzicală care urmează ne amintește că Schumann a compus această simfonie în ianuarie și februarie, când iarna era pe terminate. Trebuie să anticipăm sosirea primăverii înainte ca ea să-și facă pe deplin prezența.
Simfonia „Primăvara” a avut premiera la Leipzig la 31 martie 1841; Orchestra Gewandhaus din Leipzig a fost dirijată de Felix Mendelssohn.
*****
„Natura este o școală glorioasă pentru inimă!” (Ludwig van Beethoven)
2. Ludwig van Beethoven: Sonate für Klavier und Violine Nr. 5 în F-Dur ‘Frühlingssonate’, Op. 24 (1801)
– Sonata pentru vioară şi pian nr. 5 în Fa major, Op. 24, este o lucrare în patru mișcări, cunoscută și ca Sonata de primăvară (Frühlingssonate), deși numele de „Primăvară” i-a fost dată după moartea compozitorului. Lucrarea surprinde sentimentul vesel de înflorire, plină de energie în desfășurare. Mișcarea de deschidere este o formă de sonată, mare și îndrăzneață în care prima temă blândă contrastează puternic cu stresul dramatic al celei de-a doua. Adagio-ul liric îmbină tehnicile de variație cu forma cântecului, iar scurtul și blândul Scherzo și Trio este un interludiu comic „haydnesc”. Finalul în formă de rondo rezumă totul, potrivindu-se cu aventurile armonice ale primei mișcări, cu grația melodioasă a Adagio-ului și cu inteligența scherzo-ului.
Sonata a fost dedicată contelui Moritz von Fries, patronul căruia Beethoven i-a dedicat și alte două lucrări din același an — Cvintetul de coarde în Do major, Op. 29 și Sonata pentru vioară nr. 4 — precum și Simfonia sa ulterioară nr. 7 în La major.
*****
„Primăvara a venit și cu bucurie
păsările o întâmpină cu un cântec fericit
și pârâul curge cu un murmur blând
ca o suflare de zefir.” (Antonio Vivaldi, sonet)
Prima zi de primăvară este chiar după colț. Desigur, vremea poate lua încă o altă întorsătură, dar „primăvara” este aici şi aici va rămâne pentru o vreme. Anotimpul primăverii a inspirat numeroase compoziții de muzică clasică, de la „La primavera” din Ciclul Anotimpurilor lui Vivaldi, până la „Appalachian Spring” compus de Aaron Copland. Există o listă lungă de compoziții despre și potrivite pentru această perioadă a anului. Iată câteva exemple (în ordine cronologică):
Iată câteva mostre (în ordine cronologică) ale celor mai faimoase lucrări muzicale clasice inspirate de primăvară:
1. Antonio Vivaldi: ‘Concerto No. 1 in Mi maggiore ‘La Primavera’, RV 269 (1718)
– Celebrul concert de vioară al lui Vivaldi, „Primăvara” din ciclul celor Patru Anotimpuri, se află, fără îndoială, în fruntea listei celor mai cunoscute piese de muzică clasică inspirate de anotimpul primăverii. Emblematicul Allegro din deschidere introduce sunete voioase de coarde, pline de optimism, concepute de compozitor astfel ca fiecare instrument să imite insectele ce bâzâie, câinii care lătră și alte vietăți trezite din somnul iernii. Vivaldi a fost un pionier al utilizării narațiunii în muzică, fiecare dintre cele patru anotimpuri muzicale fiind însoțite și de un sonet.
