Rostogolitu-s-au
micuțele sfere
miraculos
au devenit cuburi
chiar piramide
mari nasuri, amnezice
spintecând cerul
S-au pomenit, dintr-o dată, singure
și începuturile
au calculat zarea
au derivat lacrima cu raza
din cuadratura
inimii și-a rezultat
așteptarea
Ai să revii
odată și-odat’
din cuadratura
nerezolvată, a inimii?!
foto tumblr.com
Citește și Suflare de vânt
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
