Mă strigă cuvintele noaptea
în somn
Dimineața fug
se ascund în ecrane verzi
albastre
mânjite cu lungi dungi
de neîncredere
La un clic endocrin
se aliniază cuminți
îmi spun tot ce vreau
să aflu despre tine
mai puțin
esențialul
Încerc să le mângâi, se sperie
sălbatice
neîmblânzite mai sunt
Le iubesc așa, ele știu
se complac
tainic alint
Joc de cuvinte
cuvânt
suflare de vânt.
foto tumblr.com
Citește și Revoltă
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
