caii lui Gamoneda

caii lui plâng cu hemoglobine
și mușcă
zăbale din lemn de fugă tu stai
locului asculți cum neostenirea îți
linge pereții

sufletului e umbra sau flacăra
 ei umflată de frig cea
care te face să râzi 

în hohote sperând că fiul tău va purta
ochii tăi pe buze că
din ouă de prepeliță se nasc elefanții uimirii

sub apăsarea moale pământul repetă ce-aude
jucăria tristeții agonizează-n copitele
cailor lui Gamoneda

caii lui gamoneda

foto sursa

***

zilele mele simfonice și corul antic – le scoate
din marsupiu tăcerea
vâr și eu pumnu-n clepsidră s-agit morții mici cadavrele

orelor însuflețesc o necropolă aeriană văzduhul
înghite mâna care-l hrănește – absurd
ca un pește-necat ca o
veghe moartă în somn alunecă… Citește și federico

caii lui gamoneda