Părintele psihologiei analitice (numită și psihologia complexelor sau psihologia profundă), Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian.

Numele mamei sale era Emilie Preiswerk Jung, iar tatăl lui, Paul Jung, era cleric rural. Carl s-a născut și a crescut înconjurat de o familie mare cu multă educație, care i-a insuflat pasiunea pentru studiu, început încă de timpuriu. A studiat limba latină încă de la vârsta de 6 ani, împreună cu tatăl său și, în plus, a fost interesat și de alte limbi străvechi, cum ar fi sanscrita, aceasta fiind limba originală a cărților sacre hinduse, moment care a însemnat deschiderea lui către învățătura esoterică și alchimie. „Puterea sufletului” și, mai ales, celebra și controversata „Carte roșie”, publicată la editura TREI în 2011, reprezintă sursele cele mai importante ale gândirii lui Jung:

„Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieții mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar niște completări și lămuriri. Întreagă mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce țâșnise în acei ani din inconștient și mai întâi mă inundase, mă copleșise. A fost materia primordială pentru opera unei vieți„, a declarat psihanalistul în 1957.

Carl era un copil destul de singuratic, căruia nu-i plăcea concurența și nu prea avea grijă să meargă la școală, în schimb, trebuind să sufere gelozia colegilor săi. De atunci, a început să folosească boala ca scuză pentru a părăsi sau a nu participa la cursuri, studiind mult acasă, în compania părinților.

La început, a vrut să studieze arheologia, dar apoi a decis să studieze medicina la Universitatea din Basel. Aici este puternic marcat de influența neurologului Kraft-Ebing și toată munca pe care o face pentru el îl determină pe Jung să se specializeze în psihiatrie. După ce a obținut  diploma de licență, a început să lucreze ca medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică și, concomitent, de cercetarea experimentală și teoretică.

Începând cu 1907, colaborează intens cu Sigmund Freud, acesta având o influență decisivă asupra lui Jung. Este atras în special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise. Însă ruptura de Freud , pe care îl admirase cu cerbicie și sub „mantaua” căruia și-a construit propria teorie a arhetipurilor, este marcată de apariția lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian și ajunge să  critice  metoda acestuia, ceea ce îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiența clinică.

Iată câteva teme importante de reflecție pe care vi le sugerăm:

Ne-am născut într-un anumit moment, într-un loc anume, și, precum un vin care se învecheste, avem calitățile anului și anotimpului când ne-am născut. Astrologia nu pretinde mai mult decât atât.

Totul depinde de modul cum noi ne uităm la lucruri și nu cum sunt ele de fapt.

Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanţe chimice: dacă există o reacţie, amândoi suferă o transformare.

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost.

Simţurile ne spun că un lucru este. Gândirea ne spune ce este acel lucru care este. Sentimentul ne spune ce este acel lucru pentru noi.

Suntem înclinaţi să dăm vina pe circumstanţe exterioare, dar nimic n-ar putea exploda în noi, dacă nu s-ar fi aflat deja în noi.

Cele mai mari şi mai importante probleme ale vieţii sunt, toate, esenţialmente fără soluţie. Nu vor putea fi niciodată rezolvate, ci doar depăşite.

Dorim ca viaţa noastră să fie simplă, sigură şi liniştită şi de aceea problemele sunt tabu. Vrem certitudini şi nu îndoieli, vrem rezultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai din îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe – rezultate.

Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta… Cine priveşte în afară, visează. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.

Tot ceea ce ne irită la alţii ne poate face să ne înţelegem pe noi înşine.

Mândria ne face să ne amăgim întotdeauna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune „Ceva e în neregulă”.

Nimic nu are o influenţă mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor şi, în special, asupra copiilor lor, decât viaţa netrăită a părinţilor.

Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am putea mai bine să-l schimbăm în noi înşine.

Ne amintim cu apreciere de străluciţii noştri profesori, însă cu gratitudine de acei profesori care au atins simţămintele noastre umane. Lucrurile ce trebuiesc a fi învăţate sunt în mod necesar o materie brută, însă căldura este elementul vital pentru creşterea plantelor şi a sufletelor copiilor.

După cât ne putem da seama, singurul scop al existenţei umane este să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei.

Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate.

Și despre iubire

„Iubirea nu constă în a te uita unul la altul, ci în a privi împreună în aceeași direcție.”

„Iubirea este o stare în care ego-ul încetează să existe.”

„Iubirea este un proces firesc de individuare. În această privință, oamenii trebuie să învețe să se iubească pe ei înșiși înainte de a putea iubi pe altcineva.”

„Iubirea este un act de credință, și oricare dintre noi suntem mai buni oameni în măsura în care avem încredere în iubire.”

„Iubirea este unul dintre cei mai mari transformatori și energizatori ai sufletului. Este o forță care ne poate ajuta să ne depășim limitele personale și să evoluăm.”

„Iubirea este o experiență interioară, profundă și personală. Ea nu poate fi impusă sau controlată, ci trebuie să fie explorată și înțeleasă.”

„Iubirea autentică nu vine cu atașamente egoiste, ci cu dorința de a oferi și de a contribui la fericirea celuilalt.”

„Iubirea nu se află în altcineva, ci în noi înșine, și, dacă putem să ne vedem în oglindă și să ne iubim, atunci vom putea iubi și pe ceilalți în mod autentic.”

„Iubirea este o căutare a sineleui în celălalt.”

„Prin iubire, ne aducem aminte cine suntem cu adevărat și ne conectăm la esența noastră cea mai profundă.”

 

Citiți și Ce vrea, de fapt, o femeie?

Urmăriți un film de excepție: