Când crezi că ești cel mai umilit om, când te simți cel mai trădat, deși nu meritai asta, nimeni nu merită asta, când crezi că nu-ți mai poți întregi vreodată încrederea în oameni fiindcă-i căzută pe jos, toată făcută țăndări, când viața îți pare un ocean de nedreptate în care abia te mai poți ține la suprafață, oprește-te puțin.

Oprește-te și respiră cu toată puterea: inspiră și expiră de câteva ori și reține primul gând care-ți traversează mintea. Cum adică, nu ai niciun gând? Ai dreptate, așa este. Fiindcă, brusc și dintr-o dată te-ai concentrat să trăiești: să respiri!

Apoi, adaugă-ți tu gândurile cele mai alese, dar te rog, pune-l pe acesta pe primul loc, adică, oricând crezi că ești jos, nu uita că gândul care te parașutează-n sus, întotdeauna, este acesta: dacă însuși fiul lui Dumnezeu a fost trădat, scuipat, umilit și batjocorit de semenii lui… atunci și tu ești un pic de Dumnezeu, doar numai un pic, fiindcă durerea ta este infimă, nu suportă comparație. Și-apoi, tu n-ai fost răstignit și împuns cu sulița în coaste.

Nu irosi picul acela. Picul acela de credință pune-l rouă la rădăcina celorlalte gânduri alese. Apucă-te de însămânțat straturi întregi, în mintea ta, de gânduri-trufandale: „sunt deci exist”, „vreau fiindcă pot”, „merit tot ce este mai bun”. Apoi, lasă inima să le prășească, nu te mai băga tu la oi când plouă! Inima știe exact ce anume ai tu nevoie și se va apuca de săpat adânc în tine. Desțelenește și despietrește tot, ca un grădinar iscusit, afânează, smulge buruieni și alungă dăunătorii până când vei deveni cel mai fertil pământ, exact așa cum a fost huma din care ai fost plămădit prunc, la începuturile tale, fără nicio greșeală.

Ai fost perfect, alții te-au stricat, da… știu, dar cu permisiunea ta. Nu uita asta! Și-apoi, bucură-te că te-ai imunizat la timp. Oamenii vaccin din viața noastră, trebuie ținuți minte. Nu chiar venerați, dar un mulțumesc cu toată gura merită din plin! Fără ei n-ai fi trecut în alt anotimp al creșterii tale și, oricât ai iubi primăverile sau verile, trebuie să recunoastem că și toamnele au farmecul lor. Iar privilegiații sunt cei care apucă să ierneze… nu?

Și uite-așa, ai devenit iar rotund la loc. Lipit, sudat, nici nu mai contează! Viața te șlefuiește atât de frumos de nici nu mai știi ce te-a lovit și când. Ai devenit o perlă! Cine a zis că a fost ușor? Nimeni. Dar acum știi și tu că nici imposibil nu-i și uite cum ai devenit de poveste, fiindcă acum, poți sa-i îndrumi și tu la rândul tău, pe alții, cum să nu mai aleagă imediat negrul, de la prima căzătură, când sunt atâtea infinite nuanțe de culori în care să te îmbraci.

Și, dintr-o dată, ai devenit scump și rar și nu mai ești atât de ușor accesibil. La fel ca produsele de calitate de pe rafturile magazinelor care se tot cer iar și iar și iar… „Mai vrem, de-astea să mai aduceți! Nu, nu vrem surogate, pe astea le vrem!” Știi? Așa și tu. Felicitări! Iar dacă nu te-ai încrezut până acum în etichete, te rog, poart-o de-acum înainte pe asta: Om-Ediție-Limitată! Dar cu mândrie, diamantinule. Cu mândrie!

Toate gândurile astea le-am așternut în timp ce ascultam o voce purificatoare…

„Cu toţii avem nevoie de muzică pur şi simplu pentru că avem nevoie să sperăm!” – Buika

Buika depăşeşte interpretarea clasică a genului flamenco, îmbinând în mod cu totul aparte ritmurile tradiţionale spaniole cu jazz, blues sau soul, într-un melanj plin de culoare. Este comparată cu Nina Simone, Chavela Vargas sau Cesaria Evora, dar ceea ce o face unică este modul în care reuşeşte să combine toate aceste influenţe, preluând şi prelucrând într-o interpretare inconfundabilă elementele lor specifice. Ascultați!

foto sursa arhiva personală

Citește și binele vine când nu te aștepți