atunci
trecea vaporul de Tulcea
și-n loc de ape purtam o eșarfă pictată Aivazovski
îmi trece prin minte taman ziua aceea
pentru c-aveam întâlnire în orașul c-o singură
librărie, dar ce zic, era o gară ce se mișca
pe rotițe mici, astfel încât, din mers
puteam citi orice carte de inimă roșie
vei spune, ce nebunie mai e și asta, ce ți-a venit
nimic, trecea vaporul de Tulcea și ea,
atunci,
se îndrăgostea.
foto pictură de Heinrich Vogeler
***
ce nu spui
nu s-a întâmplat
dacă nu rostești
nu există
frica, iubirea și celelalte vieți… Citește și ce nu spui
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
