”Muzica este limba pasiunii.”

Richard Wagner

(n. 22 mai 1813, Leipzig, Germania, d. 13 februarie 1883, Veneția)

Richard Wagner – pictură Giuseppe Tivoli

Marele Richard Wagner, compozitor, dramaturg și reprezentant de frunte al romantismului muzical, a fost și un emblematic culant sentimental.

Minna

În 1834, Wagner a cunoscut-o pe Christine Wilhelmine (Minna) Planer, o actriță și cântăreaţă de la Teatrul din Magdeburg, iar în 1836 s-au căsătorit. Mariajul, departe de a fi un succes, s-a dovedit extrem de furtunos din cauza geloziei și scandalurilor provocate de relațiile extraconjugale ale lui Wagner.

În anii 1833-1843 Richard Wagner a activat în diferite centre europene: Würzburg, Magdeburg, Königsberg, Riga şi Paris. Este epoca frământărilor în care scrie primele sale opere – Zânele şi Dragoste interzisă. Stabilit la Riga, ca dirijor al orchestrei Teatrului, este nevoit să plece la Paris, împreună cu Minna, hărţuit fiind de creditori. Aici este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.

Cu toate că, de cele mai multe ori călătoreau împreună, Wagner nu se putea abține să nu se îndrăgostească mereu de o altă femeie, chiar dacă era soția altcuiva.

În perioada 1857-1858, când gelozia soției atinsese cote înalte, Wagner se consacră pasiunii pentru Mathilde Wesendonck – poetă și autoare germană în casa căreia, la Zürich, găsise refugiu în urma revoluției de la 1848 -, redactează Cinci lieduri pentru soprană și pian, Wesendonck Lieder (toate compuse pe poeme ale Mathildei) și pleacă la Veneția, unde ține un Jurnal destinat ei, întreținând astfel flacăra iubirii. Această iubire va genera și monumentala operă Tristan şi Isolda.

După mai bine de 20 de ani de căsătorie, Minna s-a întors, în 1859, la Dresda, aventura lui Wagner cu Mathilde Wesendonck devenind o povară prea grea pentru ea.

Mathilde Wesendonck, pictură Karl Ferdinand fiul,1850

Richard pare vindecat de această dragoste în 1859, când se reîntoarce la Paris, unde va sta aproape fără întrerupere până în 1860.

În 1862, în pragul despărțirii de Minna, confruntându-se, deja, cu alte două pasiuni care aveau să contribuie la mitul wagnerian – Mathilde Maier (tânăra blândă, fiica unui avocat) și Frederika Meyer (actriță, sora unei cântărețe vieneze care lucra cu Wagner) – Wagner flirta, mai mult sau mai puțin discret, cu fiica lui Liszt – Cosima – căsătorită cu dirijorul și pianistul Hans von Bülow.

Un adevărat performeur.

Cosima

Cosima a fost fiica nelegitimă (pe lângă alți doi copii) a compozitorului și pianistului Franz Liszt și a contesei Marie d’Agoult. Liszt și-a recunoscut copiii și le-a oferit, cu generozitate, pe lângă educație, în cazul fiicelor sale, și zestre. Împreună cu sora ei, Blandine, Cosima a fost educată la Paris și apoi în casa mamei lui Hans von Bülow din Berlin. În 1857 s-a căsătorit cu Hans von Bülow, unul dintre dirijorii de seamă ai timpului și elev preferat al lui Liszt; deși l-a încurajat în munca sa și i-a fost devotată, căsătoria s-a dovedit nesatisfăcătoare.

Richard Wagner, Franz Liszt și Cosima

Începând cu anul 1864 Wagner devine protejatul regelui Ludwig II al Bavariei, un pasionat admirator al muzicii wagneriene. Regele îl susține financiar și Wagner se consacră numai creației artistice. Cu ajutorul protectorului construiește Teatrul de la Bayreuth, special pentru punerea în scenă a operelor sale, unde – până în zilele noastre – în fiecare vară, au loc renumitele festivaluri muzicale „Richard Wagner”.

Ludwig II al Bavariei și Richard Wagner

Prima sa fiică – Isolda – fruct al relației cu Cosima, se naște în 1865, în același timp, Wagner începe să-i dicteze Cosimei autobiografia sa – Viața mea.

Cosima

Legătura nelegitimă a lui Wagner cu Cosima Bülow a stârnit proteste la curte, astfel că cei doi iau hotărârea să se stabileasca la Tribschend, în Elveţia, unde au parte, timp de şase ani, de o perioadă de mulţumire şi linişte sufletească. Aici Wagner lucrează la Tetralogie. În 1867 i se naște cel de-al doilea copil ilegitim, Eva, iar in 1869, al treilea, Siegfried.

Pentru a comemora nașterea fiului lor, tot în acel an, Wagner a compus Siegfried Idylle.

Richard și Cosima

Imediat după pronunțarea divorțului Cosimei, în 25 august 1870, perechea se căsătorește la Lucerna; din 1872 se mută din nou la München. Pe lângă teatrul special destinat operelor sale, clădit de Ludovic al II-lea la Bayreuth, Wagner intră și în posesia vilei Wahnfried în care va locui.

Ultima sa operă, Parsifal, în care tema principală este biruinţa forţei spirituale asupra ispitelor lumeşti, este scrisă în 1882. Sunt surse care spun că ultima aventură a lui Wagner, în 1883, a provocat o scenă furtunoasă când soția sa a aflat despre scurta lui nebunie cu Carrie Pringle – o soprană care a interpretat rolul uneia dintre florile de la premiera lui Parsifal. În urma acesteia, câteva ore mai târziu, Wagner a fost găsit mort. A murit în urma unui atac de cord.

Caracter instabil şi fire dominatoare, Wagner – după propria sa expresie – a “cântat totdeauna în fortissimo, pe toate coardele sufletului său”.

Odată cu plecarea lui Wagner, Cosima și-a asumat conducerea Festivalurilor Bayreuth, al căror director de artă a fost până în 1908, când fiul ei a preluat misiunea. Acestei sarcini, auto-impuse, ea și-a aplicat energiile caracteristice și devotamentul continuu pentru lucrările soțului ei. Ea a fost adevărata forță motrice din spatele pieselor festivalului, atât în probleme comerciale, cât și sociale, influențând selecția repertoriului, artiștilor și stilului de prezentare.

Cosima Wagner – The Lady of Bayreuth

”Nu pot cuprinde spiritul muzicii altfel decât în iubire.” – Richard Wagner

”Wagner este puternic, foarte puternic, pune mâna pe artă și o răsucește cum vrea el.”  (Modest Musorgski)

foto tumblr.com

Citește și George Sand și Chopin – un Impromptu?!