Dragostea necondiţionată există în fiecare din noi. Este o parte a fiinţei noastre adânci. Nu este atât o emoţie activă, cât o stare a fiinţei. Nu este „te iubesc” din acest motiv, nici „te iubesc dacă mă iubeşti.” Este dragoste fără motiv, dragoste fără obiect. Ram Dass

*****

A murit în 22 februarie1942: Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg austriac (n. 1881)
În prezent, este, alături de Hermann Hesse, unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste.
„Majoritatea oamenilor n-au fantezie. Tot ceea ce nu-i priveşte direct, tot ceea ce nu se manifestă în imediata vecinătate a simţurilor, nu izbuteşte să-i tulbure în vreun fel. Dar dacă un fapt, fie şi mărunt, se produce în preajma lor, în apropierea palpabilă a simţămintelor proprii, atunci ei nu-şi mai pot stăpâni pasiunea şi înlocuiesc nepăsarea obişnuită printr-o îndârjire ieşită din comun.”
*****
ÎN AMINTIREA LUI …
Lawrence Olivier (1907 – 1989) & Joan Fontaine (1917 – 2013)
REBECCA (1940)
„Noaptea trecută am visat că m-am dus din nou la Manderley.„
Acest clasic de Oscar (1941) combină un regizor grozav, o poveste grozavă și o distribuție grozavă. Oricare dintre aceste trei elemente ar reprezenta o garanție pentru un film bun, dar împreună fac unul excelent. Stilul lui Hitchcock și atenția pentru detalii se combină foarte bine cu o poveste (dintr-un roman extrem de bun în sine) plină de mister, frică psihologică și decoruri interesante și sugestive.
Link film: https:/sitefilme.com/online/34052/
*****
S-A NĂSCUT ÎN 22 FEBRUARIE … 🥀
„Nu m-am schimbat deloc. Aveam şi voi avea întotdeauna trăsături copilăreşti. Şi reacţii infantile. Le-am păstrat şi mă tem că sunt ridicolă, fiindcă anumite emoţii – de bucurie, de surpriză, de curiozitate, de simpatie -, mă antrenează la manifestări puerile, încât mi-e teamă să nu mă creadă proastă.„
Născută lângă Bologna, Giulia Anna „Giulietta” Masina (22 februarie 1921 – 23 martie 1994) a fost o actriță italiană de film, cunoscută mai ales pentru interpretările sale: Gelsomina în La Strada (1954) și Cabiria în Nopțile Cabiriei (1957). Ambele filme au câștigat premiile Oscar pentru cel mai bun film în limba străină și au fost descrise de regizorul lor, Federico Fellini, ca fiind „inspirate” de „umanitatea” lui Masina.
“Giulietta e o actriță a cărei mimică, ale cărei cadențe și ale cărei moduri de expresie sunt clovnicești. Dar ea e în același timp un personaj îndeajuns de misterios pentru a putea încarna în raport cu mine, o stringent nostalgie de inocență și perfecțiune.”
Istoricul italian de cinema Peter Bondanella a descris arta actoricească a Masinei ca fiind „magistrală” și „de neuitat”, iar Charlie Chaplin, cu al cărui rafinament actoricesc este comparată adesea, a numit-o „actrița care l-a emoționat cel mai mult”. Giulietta Masina și Federico Fellini au fost căsătoriți timp de jumătate de secol (1943-1993).
*****
„Nu mă tem să-mi pierd viața – dacă trebuie să salvez un koala sau un crocodil sau un cangur sau un șarpe, prietene, îl voi salva.„
Născut în 22 februarie 1962 în familia lui Lyn și Bob Irwin în Melbourne, Stephen Robert Irwin (22 februarie 1962 – 4 septembrie 2006), poreclit „Vânătorul de crocodili”, a fost un proprietar de grădină zoologică, personalitate media australiană, expert în animale sălbatice, ecologie și conservarea mediului. Părinții săi erau amândoi de origine engleză și irlandeză, cu ceva sânge suedez de partea mamei sale.
Irwin și-a câștigat faima prin serialul de televiziune Vânătorul de crocodili (1996-2007), o serie de documentare despre animale sălbatice difuzate la nivel internațional, pe care a găzduit-o împreună cu soția sa, Terri. Cuplul a găzduit, de asemenea, serialele Croc Files (1999-2001), The Crocodile Hunter Diaries (2002-2006) și New Breed Vets (2005).
*****
„Guvernarea nu este raţiune. Guvernarea nu este elocinţă. Este forţă. Şi, ca focul, este un servitor periculos şi un stăpân înfricoşător.”
George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland⁠, Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon⁠, Virginia) a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.

În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown⁠ (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii. În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi. Ca președinte între 1789 și 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.
George Aquilla Hardy, un student din Marea Britanie, și-a imaginat cum ar fi arătat George Washington ca președinte în zilele noastre. Hardy, un muzician, a învățat singur designul grafic și de editare foto în timpul pandemiei.
„M-am uitat întotdeauna la imagini cu personaje istorice care au trăit înainte de apariția camerei și în mintea mea am încercat să mi-i imaginez ca pe oameni reali.”
Hardy a început prin a examina portretele existente ale lui Washington și a identifica elementele comune, cum ar fi forma nasului și trăsăturile feței. Hardy, folosind platforma Photoshop, a finalizat în aproximativ 3 ore proiectul și rezultatul este un Washington cu aspect „ciudat” sub forma unei fotografii „photoshopate”.
*****
„Un spirit puternic, o inimă slabă.” Sophie Scholl
1943: Membrii grupării de rezistență Trandafirul Alb (Die Weiße Rose) sunt executați în Germania nazistă.
Trandafirul Alb (în germană Die Weiße Rose) este numele luat de un grup de studenți din München care au format o mișcare de rezistență non-violentă în Germania nazistă. Acest grup de tineri curajoși au activat din iunie 1942 până în februarie 1943, când membrii grupului au fost arestați, judecați și condamnați la moarte .Mișcarea a redactat, tipărit și distribuit șase foi volante, prin care populația era îndemnată să se opună regimului nazist.
Membrii principali ai mișcării au fost frații Sophie Scholl și Hans Scholl, precum și colegii lor Christoph Probst, Willi Graf și Alexander Schmorell, toți cu vârsta cuprinsă între 20 și 26 de ani. Acestui grup de tineri i s-a adăugat și profesorul Kurt Huber, care a redactat ultimele două manifeste.
Pe lângă aceștia, au mai existat numeroși prieteni și simpatizanți care i-au ajutat.
Odată cu prăbușirea regimului nazist, Die Weiße Rose a devenit simbolul cel mai pur al opoziției față de tiranie, fără nici un interes personal de putere sau de auto-celebrare.
La Universitatea Ludwig-Maximilian din München s-a ridicat în 1968 un grup statuar al fraților Scholl și piața a fost numită Geschwister-Scholl-Platz (piața fraților Scholl) în cinstea lui Hans și a Sophiei Scholl. În afara acestei piețe există instituțiile Geschwister-Scholl-Institut și Geschwister-Scholl-Preis, acesta din urmă fiind un premiu acordat în fiecare an unei personalități literare. În 2006 premiul a fost acordat scriitorului român Mihail Sebastian. Istoria acestei mișcări de rezistență împotriva tiraniei a inspirat scriitori și cineaști.
*****
„Cu excepția omului, nicio ființă nu se uimește de propria existență. Omul este un animal metafizic.”
Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig – d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main) a fost un filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman.
Sub influența lui Platon și a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situează în problema teoriei cunoașterii pe poziția idealismului. Dar în cadrul acestei concepții, Schopenhauer își susține propriile sale vederi și combate filozofia lui Hegel.
Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în „milă” singura modalitate a comportamentului moral.

La apariția operelor sale, Schopenhauer nu s-a bucurat de o atenție deosebită. Mai târziu însă, mulți s-au revendicat de la gândirea sa. În domeniul filozofiei, Schopenhauer a exercitat o influență deosebită asupra gândirii lui Friedrich Nietzsche, Henri Bergson, Ludwig Wittgenstein sau Emil Cioran. În literatură, se recunoaște influența lui Schopenhauer asupra operelor lui Lev Tolstoi, Mihai Eminescu, Marcel Proust, Thomas Mann sau Michel Houellebecq. În psihologie ideile sale au fost preluate de Eduard von Hartmann și Sigmund Freud.
Arthur Schopenhauer, unul dintre cei mai mari filosofi germani (d. 1860), este, printre altele, autor al eseului „Despre geniu sau despre nebunie”. Acest text a inspirat întreaga mișcare romantică occidentală, aducând în centru atenției problematica omului de geniu, soarta sa tragică ce rezidă din incapacitatea de a-și găsi un seamăn în lumea oamenilor comuni.
A avut o influență covârșitoare asupra creației de maturitate eminesciană, cu deosebire în capodoperele „Luceafărul” și cele cinci „Scrisori”.
„Nici să iubeşti, nici să urăşti: iată jumătatea oricărei înţelepciuni. Nici să nu spui nimic, nici să nu crezi nimic: iată cealaltă jumătate.”
*****
Imaginile au rol pur ilustrativ!