Dansează, înfige-ți gleznele-n ploi
dansează acum, sârma e udă
și ploaia – jilavă rudă
de sânge pe linie maternă,
ropote-n vorbă fluidă
va pune
la intrarea-ntr-o lume
de plasmă și făină absurdă.
dansează, mai ales, nu privi
în jos, căci ploaia
se va opri și,
tulpinile mele-ncordate
uscate vor fi ca niște zugravi
scorojiți și bolnavi
care, de-atâta murit, mai bine-ar trăi.
dansează, înfige-ți gleznele-n ploi
academia de ploaie așteaptă s-absolvi
magna cum laude, când nimeni nu-i
dispus să aplaude.
dansează, femeile uitate în tine vor mai boci
firele ploii și
despletitele mele euritmii.
foto tumblr.com
Citește și e lângă mine o fată
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
