Sunt zile cu amintiri ca răni ale sufletului. Dacă rupi coaja de pe ele, rămân cicatrici care, de la un moment dat, nu mai provoacă durere, ci doar îi sluțesc frumusețea.
ASTĂZI AR FI ÎMPLINIT 77 DE ANI …
IN MEMORIAM …
SĂRBĂTORITUL ZILEI …
„Mă aştept să mai salt un pic. Dar spun că sunt în faza descendentă de vreo douăzeci de ani și mă gândesc la următoarea viață. Nu mă astept la nimic altceva de la viata asta, am planuri pentru cealaltă. Am regretat că nu am studiat când am putut. Acum îmi place să studiez, nu o dată. Poate că acum aș fi un alt bărbat… cu cravată. Nu am visat niciodată să cânt, m-am gândit că voi fi ceasornicar toată viața. Trebuie să fim conștienți că nu există așa ceva ca fericirea. Nu știu, dacă se trăiește de exemplu o sută cincizeci de ani, cred că dozele de fericire experimentate vor fi de 10%, în cel mai bun caz. Dacă cineva este conștient de acest lucru, atunci trebuie să vă spun că nu îmi lipsește nimic. Se știe că totul, fiecare fericire, fiecare bucurie pe care o poți obține este întotdeauna precedată de muncă, de o perseverență pe care trebuie să o ai: dacă nu o produci, fericirea nu te va căuta.”