drumul meu tainic, te-ntreb
palmă a mea, ca o casă, te strig
unde alunecați, unde
tocmai acum când inima scoate
pui de vânt și narcise
când ochii copacilor dau lecții de scrimă
și femeile verzi se lasă ucise?

ascund ultimele asfințituri în sânge
ca pe o lotcă le scufund
sub o umbră de țipăt, să nu se usuce
mâna mea o întind lătratului
și buzei lunii
s-o muște.

și-n urma rămasă
blândețea nopții
se-aruncă și jefuiește.

foto flickr.com

Citește și nimănui s-o vadă