viroză
mi-ai spus simplifică! și iată, acum
circulă viroza asta
de început de secol
ca un bolid roșu pe contrasens
la geamătul saxofoanelor ploaia și-a aruncat
lenjeria în stradă în timp ce nenăscuți virtuozi
sunt centrifugați fără milă
din ultimele viniluri
în ochii mei locuiesc două fotolii nu știu să
le fi văzut îmbrăcând vreo husă,
doar nuduri
foto sursa
***
după ce fierbi laptele
îl pui la răcit
pielea ușor i se-ncrețește
și-o desprinzi
va fi pojghița pe care îngerii patinează
dacă n-ar înflori chiar din creștetul ei
nu s-ar sfii să tragă în sus de colțul algebrei… Citește și pălăria cu matrici
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
