Cele mai frumoase gesturi sunt cele
ireversibile
iei ceva ascuțit și tai
o bucată din tine
renunțarea definitivă
în buzunare de sânge se clatină
felia de asfințit
auzi cum tăișul își trece
peste buze de timp, limba-ntr-un
gingaș plescăit
și te micșorezi
mărindu-te bit
cu bit.
foto sursa
Citește și o zi de august
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
