vărsare de vânt

ochii mei s-au umbrit, spuse, pășind cu grijă afară
din tabloul spânzurat în lumină

te voi face părtașă la crima de-a mi
te scoate din gând
cu rochia ta eviscerată te plimbi între cer
și pământ repetând cu limbă de cactus
vărsare de vânt vărsare de vânt
ce cuvânt este acela ce se desface în mii
blânde așchii suna-vor culori
în ochii mei vii
când mă pui să intru
sub jurământ
la loc
în ramă

varsare de vant

 

foto sursa

dacă te-ai gândit vreodată la trecutul tău
ca la o femeie frumoasă, dar atinsă de brumă
îmbrăcată toată în negru parcă-nadins splendoarea
coamei de argint să și-o sporească
dacă în vis ai pășit pe apele ei despletite
mai adânc să privești și la țintă în tigva
de mister oglindită de unde
dacă mai palid decât o fiică Guarneri
încă nelustruită
ai îndrăznit să-i zgârii
o coardă pe față
atunci poate că ai auzit-o cum îți repetă hipnotic
„ia-mă cu tine, ia-mă cu tine!”
rugăminți delirante în lipsă de argumente
a căror înșiruire o știi pentru că
uneori
tinerețea ta nu e
veșnică… Citește și dacă te-ai gândit