dacă te-ai gândit vreodată la trecutul tău
ca la o femeie frumoasă, dar atinsă de brumă
îmbrăcată toată în negru parcă-nadins splendoarea 
coamei de argint să și-o sporească

dacă în vis ai pășit pe apele ei despletite
mai adânc să privești și la țintă în tigva 
de mister oglindită de unde

dacă mai palid decât o fiică Guarneri
încă nelustruită
ai îndrăznit să-i zgârii
o coardă pe față

atunci poate că ai auzit-o cum îți repetă hipnotic
„ia-mă cu tine, ia-mă cu tine!”
rugăminți delirante în lipsă de argumente
a căror înșiruire o știi pentru că
uneori 
tinerețea ta nu e
veșnică

foto credit pinterest.com

mi se întâmplă să deschid cărți din care cuvintele cad
și-mi îndoaie genunchii
picătură cu picătură copiii
se nasc
ea este mereu în luna a noua
privind delfinii din Piazza Colonna
ei
o privesc înapoi tu ești
cea minunată… Citește și mi se întâmplă