Valoarea o dă numai caracterul!

„Acum nu ți-a mai rămas decât o singură probă de trecut”, i-a spus îndrumătoarea ei de lucrare. Din toate tablourile tale va trebui să alegi unul și să-l expui într-un loc public din oraș, unde poate fi văzut de cât mai multă lume. Lângă el pune un afiș care să înștiințeze trecătorii că autoarea tabloului, adică tu, este foarte recunoscătoare oricărui privitor dispus să marcheze o cruciuliță pe locul unde va descoperi ceva nepotrivit. Pe urmă așteaptă câteva zile să vezi ce se întâmplă, iar la sfârșit, vino să-mi comunici rezultatul.”

Nadia a făcut așa cum i-a spus șefa de proiect; a ales tabloul pe care l-a socotit a fi cel mai reușit, apoi l-a expus în holul unui mall, pe unde știa că trece multă lume. Alături a plasat și afișul prin care solicita aprecierea privitorilor ocazionali.

După câteva zile, s-a dus să vadă dacă tabloul ei a stârnit vreo reacție. Rezultatul a fost dezamăgitor: încă de la distanță a putut vedea că pânza ei era plina de cruciulițe.

Nadia s-a dus la facultate și i-a arătat tabloul îndrumătoarei sale. Aceasta, în loc să comenteze faptul, a îndemnat-o să aleagă un alt tablou și să-l expună în același loc. Pe afișul însoțitor însă, a sfătuit-o să adauge un text prin care îi ruga pe privitori să corijeze ei înșiși ceea ceea ce credeau ei că ar trebui îndreptat.

Nadia a ales iarăși un tablou din propria sa colecție și l-a expus la mall împreună cu afișul ce conținea textul refăcut. Lângă tablou a pus și câteva pensule și culori, la dispoziția celor doritori să corijeze erorile. Când a revenit, după câteva zile, a fost surprinsă să descopere că tabloul ei arăta la fel cum era când l-a pus acolo cu o săptămână în urmă.

Nimeni nu a modificat nimic. Nici măcar un detaliu, oricât de mic! Radiind de bucurie, Nadia și-a recuperat pânza și a dat fuga la facultate să comunice noul rezultat.

„Mă bucur pentru tine, i-a spus profesoara, când a aflat. Acum pot să-ți dezvălui că ai obținut calificativul maxim încă înainte de susținerea probei finale. Prin ea am vrut doar să te fac să conștientizezi un fapt esențial, care sper să-ți fie de folos în viitoarea ta carieră de artistă și nu numai. Am vrut, anume, să înțelegi că, în viață, vei întâlni mereu oameni gata să-ți judece lucrările. Primul tău tablou a fost plin de cruciulițe pentru că mulți sunt cei care bucuroși își dau cu părerea atunci când li se oferă șansa, chiar dacă nu au niciun fel de cunoștințe în domeniu. Al doilea tablou l-ai găsit așa cum l-ai expus pentru că amatorii care l-au privit nu au vrut să-și pună în joc propria lor pricepere. Concluzia este că, atunci când îți pui tot talentul, sufletul și energia în realizarea unei opere, tu însăți ești judecătoarea ei supremă. Tu însăți ești cea care cunoaște cel mai bine valoarea operelor tale; nimeni pe lume nu-ți poate răpi această calitate!”

Nadia a fost peste măsură de fericită să afle rezultatul examenului final și a mulțumit îndrumătoarei pentru sfat. „Și aș vrea să mai ții minte un lucru, a adăugat examinatoarea. Ceea ce ți-am spus acum nu este valabil doar pentru tine. Atunci când judeci lucrările, faptele ori viața altora, ține cont că și acele persoane au dreptul la propria lor PERSPECTIVĂ!”