Adrian Ciocioman: „ți-ascund sub piele/ pași grei”

Repetiție abjectă

Din nou

tresar pustiu

din plânsul meu

treaz-viu

și te strecor

în întuneric

și te-nfășor

cu un vis

coleric.

Din nou pribeag

ți-ascund sub piele

pași grei

cuprinși

în clipe

grele

din nou… din nou.

tresar sub ochiul tău

și-ți sorb din întuneric

mâini ude

învelite-n gândul meu

din nou… din nou…

*

sursă foto: unsplash.com

lui Theodoros

Copacii se îndoaie

văzând analogia

cu idealul lor,

păsările

ca niște viituri

presară pământul

împușcate de concept,

și Binele ca Unu

este ruinat

de sensibilul

nemișcat-mișcător.

*

din Tot

Din tot

alerg nebun

stând pașnic

nechezând

și zbor spre luminare,

dar stau – întunecare –

mi-e frig

da’ nu-s flămând,

mi-e somn

da’ nu-s nătâng,

alerg, alerg, alerg…

spre pajiști

necosite

și-mi suflu

suspinând

uitările

în clipe.

***

sursă foto: unsplash.com

 

selecție de poezii semnate de Adrian Ciocioman

citește și Adrian Ciocioman: „Socrate e mort (…).”