genunchii mei sunt roși până la ploaie
palmele mele, o, ele nu știu altceva
decât biruința tăcerii
ca un tăiș burta portocalei
ușurătatea zilei despică
absența ta de hidromel roșu
își linge botul ultimul anotimp
și scurmă-n genunchii mei
roși până la ploaie

nu plec

e una din zilele în care hoinarul
m-ademenește să văd
graffiti-ul lăsat de Dumnezeu
deasupra intrării

mă locuiești
și-am trecut
mâinile prin oglindă

foto sursa

Citește și e totul la vedere