e totul la vedere

doar m-ai dădăcit seara
să nu mă uit și
să nu mai ascult

acum scoate-mă din visul acesta

rănite de-o nefericire aproape obscenă
prea multe șifoniere umblă pe străzi
și târâie oglinzi anxioase-n obrazul orașului
prea multe
dislocate sertare pline
de lenjeria ruginită a vântului
limbile-și scot
e totul la vedere și atât de ascuns
s-a oprit unul la poartă și-am asmuțit
da, lătra câinele
cu gura mea
încleștată

foto tumblr.com

tiptil se petrece alunecarea în dor
un carbonat concentric împresurând un cusur, o frunză
un dinte mic dintr-o veche iubire
și ploaia care dizolvă eternitatea
în straturi
unul, două… așa înveți să pierzi șirul
încolăcite brațe-nfundate-n chimia răbdării… Citește și alunecarea în dor