Poate fi digitalizată emoția?! Intuiția și spontaneitatea, curiozitatea și scâneia ce-ți aprinde uite-așa, pfu! imaginația, declanșând apoi o rostogolire în adâncurile înțelegerii?

Dănțuim azi între click-uri, aprindem ferestre, pătrundem în experiențe și vieți ca în niște magazii fermecate din care putem lua exact ceea ce ni se potrivește, în cantitatea permisă de propriul tonaj sufletesc și intelectual și în calitatea cernută de filtrul acela al emoției care ne păstrează umani.

foto Eduard Enea

Uluială

Citesc un interviu luat lui Solomon Marcus (n. 1.03.1925, d. 25.03.2016), matematicianul plin de umor, îndrăgostit de teatru și poezie, omul care a traversat sărăcia, a făcut foamea în paralel cu studiile universitare și a ajuns – în anii 60 – să predea simultan lingvistica matematică, atât la Facultatea de Matematică, cât și la cea de Filologie a Universității din București.

Copilul ce ”se juca teatru” într-o magazie de pe strada copilăriei sale, a urmat liceul de  profil uman – Ferdinand I din Bacău, pe care l-a absolvit printr-un examen de bacalaureat care, cel puțin prin proba de limba franceză, ar stârni astăzi o ”sfântă indignare” datorată depășirii unor granițe de manual, programă și poate chiar disponibilitate la efort intelectual.

”Am dat examenul de Bacalaureat, care a fost foarte dificil. La limba franceză, am primit un subiect atât de greu, încât dacă îl dai azi la licenţă universitară, te reclamă! Suna aşa: să aducem argumente pro şi contra ideii că Charles Baudelaire e un poet parnasian. În manual, nu exista nicio legătură între Baudelaire şi parnasianism (n.r. – curent în poezie, apărut în Franţa spre jumătatea secolului al XIX-lea, care cultivă virtuozitatea imaginii). Trebuia să o inventeze elevul, pe loc, în timpul examenului. Rezultatul a fost, spre mirarea mea, că din cei 156 de candidaţi, pe locul întâi era Marcus Solomon.”

S-a apropiat apoi de matematică, așa, într-o doară, cu ochii teatrului și ai poeziei.

”Nu a fost o decizie să urmez Facultatea de Matematică. A fost o încercare. M-am plimbat pe holurile facultăţilor din Bucureşti să văd anunţurile privind admiterile. La matematică, am văzut lista cu materiile ce urmau a fi studiate. Nu înţelegeam nimic din titluri, dar m-a vrăjit modul în care sunau: „Analiză infinitezimală“, „Aritmetică transfinită“. Formidabil! Şi am zis să încerc. Am avut norocul să constat că acolo unde am încercat, acolo era locul meu.”

Sună sublim – Analiză infinitezimală, Aritmetică transfinită… Visul lui Solomon Marcus de a deveni actor a sublimat într-un alt fel de spectacol:

”M-am apropiat de matematică cu ochii literaturii şi teatrului şi, pe urmă, am abordat lingvistica prin prisma matematicii. Toate minunile pe care le-am trăit cu poezia se regăsesc şi în matematică. N-am jucat pe scenă, dar m-a influenţat legătura dintre matematică şi teatru. Am reuşit chiar să înfiinţez şcoala românească de teatrologie matematică.
Teorema a apărut ca o formă de spectacol
”Cuvântul caracteristic matematicii este teoremă. Ei bine, etimologia cuvântului provine din limba greacă şi înseamă spectacol. Aşadar, la vechii greci, teorema a apărut ca o formă de spectacol. Iar spectacolul are o definiţie alarmant de simplă: tot ceea ce poate reţine şi păstra atenţia publicului. Spectacolul e numitorul comun în orice profesie – că eşti preot, avocat, profesor sau actor. Trebuie să ştii să reţii atenţia.”

Limpezime

Viața acestui om de știință nu a cunoscut sfârșituri de săptămână, verbul ‘a se distra’ sau vacanțele turistice. Așa era construit, așa funcționa. Călătoriile minții sale au avut traiectorii semețe nu doar prin direcție și profunzime, ci și prin arie de acoperire, scormonind în filosofie, biologie, informatică și psihologie cu naturalețea flexibilă a unui spirit liber și îndrăzneț.

Solomon Marcus (dreapta) alături de Grigore Moisil (foto adevarul.r0)

Vorbind despre tipologii umane, matematicianul dezvăluie o categorisire mataforică a oamenilor de știință:

”O minte luminată din secolul al XVI-lea, a lansat, cândva, o tipologie zoologică a oamenilor de ştiinţă. El a zis că sunt de trei feluri: furnici, albine şi păianjeni. Furnicile sunt persoanele care toată viaţa scormonesc într-un singur loc, cum este cazul matematicienilor care stau şi se gândesc la o problemă multă vreme. Albinele sunt cei care, la fel ca insectele, zboară din floare în floare, culeg polenul, n-au răbdare să rămână prea mult timp, dar cât stau într-un loc, fac un lucru esenţial: lansează o problemă şi dau de căutat altora. Iar păianjeni sunt cei care imaginează o construcţie din suc propriu. Ei construiesc un univers nou, nu preiau de la alţii.”

El însuși a fost, pe rând, furnică, albină și păianjen.

Solomon Marcus și Neagu Djuvara într-un dialog scăpărător

Articolul va continua cu cele Zece nevoi umane, în viziunea lui Solomon Marcus