trei dorințe
după ce se face liniște
golesc paharele de pe masă
până la ultimul
am studiat atent
gurile
conținutul
poate că nu s-a spus încă totul
poate că ce e mai bun a rămas la sfârșit
într-o mână țin o țigară aprinsă-n cealaltă
un balon colorat în timp ce barca mă trece uscatul
dintre cele două oceane
sunt mări – spui repede – și întorci paharele cu gura în jos
marea iubire și nenumita
zi-i cum vrei
totdeauna se va găsi un peștișor
cu trei dorințe în el
foto credit sursa
trăiesc 150 de ani nu le pasă
ele-n lumină sunt leneșe fulgerări
dar ție
orice semn inocent îți poate schimba
precum pedala virgulei (o străină!)
întreaga sonoritate a vieții
din vară-n surdină… Citește și greșeli de punctuație
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
