greșeli de punctuație
dacă treci prea ușor din noapte în zi
închizi ochii la micile greșeli
de punctuație
pe care orice țestoasă
le lasă în nisipul fierbinte
(obiceiul vechi face ca drumul să aibă la capăt o casă)
trăiesc 150 de ani nu le pasă
ele-n lumină sunt leneșe fulgerări
dar ție
orice semn inocent îți poate schimba
precum pedala virgulei (o străină!)
întreaga sonoritate a vieții
din vară-n surdină
două puncte după care nimic nu urmează
stridența golului ca îmbrățișarea unui
pitic
sunt alte semne de care nu te ferești
așa cum urechea marelui croitor cândva sprijinea
turtitul de griji creion (s)chim(n)ic
linii de dialog sunt escortate de pauze
purtând la-ncheieturi lanțuri și tâmp
zâmbet pe buze
daca nu deschizi ochii
zidit vei fi între paranteze
pătrate
fără milă
foto painting credit sursa
se clatină-n somn molarii de minte
ca-mbătrâniți șovăie-n maxilarul orașului
cu tenul ei de porțelan japonez
noaptea vântură frezii în sorbituri mici
cât bobița de sânge la-nțepătură… Citește și frântă de fericire
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.