Teoficțiune – Numele lui Dumnezeu

Nu sunt nici teolog, nici filosof academic, nu îmi place poezia contemporană; generația mea e complet ratată. Sunt doar un căutător al cunoașterii, oricât de paseist sună asta pentru cei care savurează, de pildă, „polemica” dintre „liderii” generației 2000. Fiecare generație are liderii pe care îi merită. Sunt anticlerical, nihilist în raport cu oamenii care sfințesc tunuri sau refuză să înmormânteze sinucigași. Măcar călugărițele de la Văratec au închis ochii la transgresiunea Veronicăi.

Nu țin să convertesc pe nimeni la opiniile mele, de aceea folosesc termenul în sensul platonic. Nu am nicio responsabilitate față de cititorii mei. Poți studia sau da foc la cele ce urmează, oricum pârjolul începe și fără tine.

*

Să deschidem Exodul la capitolul 3.

„[…] îngerul Domnului i S’a arătat într’o pară de foc din mijlocul unui rug; și [Moise] a băgat de seamă că rugul ardea, dar rugul nu mistuia.” / apparuitque ei Dominus in flamma ignis de medio rubi et videbat quod rubus arderet et non conbureretur (III:2).

E prea puțin spus că Moise are o experiență arhetipală; corect spus, profetul se întâlnește cu Arhetipul / Sinele în Carne, Chip și Foc. Îngerul Domnului sau Domnul? Traducere: lui Moise i s-a arătat יְהוָה / YHWH.

„Când însă Domnul a văzut că el se apropie să vadă, i-a făcut Domnul chemare din mijlocul rugului, zicând: «Moise! Moise!» Și el a răspuns: «Ce este?»” (III.4)

Crezi că e comod să fii chemat în mijlocul Rugului? Lăsând asta la o parte, să remarcăm că pe Mai-Marele-Îngerului îl cheamă (încă) Domnul / Dominus / יְהוָה / YHWH.

„Domnul a zis: «De-aici mai departe să nu te apropii!»; scoate-ți încălțămintea din picioare, că locul pe care stai este pământ sfânt!»” (III.5). În Vulgata n-apare niciun Domn, ci at ille / וַיֹּאמֶר (El a zis).

Ne apropiem.

„Și i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»” / […] EGO SUM DEUS […] / אָנֹכִי אֱלֹהֵי.” (III.6) Aici, cu tot respectul, și Vulgata traduce greșit. Propun traducerea-interpretare Sunt(em) Elohim(i). „Nu există adevăr, ci doar interpretări”, spunea cineva. Există, dar nu adevăr ca veritas, ci ca ἀλήθεια.

sursă foto: libris.ro

„Iar Moise și-a întors fața, fiindcă se temea să se uite deschis către fața lui Dumnezeu / Deum/ הָאֱלֹהִים”. Moise nu este foarte îndrăzneț, dar Elohim avea opțiuni limitate. Să observăm că avem de-a face cu mai mulți zei (într-Unul?): YHWH și ELOHIM… Sărim câteva versete (7-10) în care Domnul Dumnezeu își schimbă iar numele în YHWH / יְהוָה, dovadă că trebuie să fim înțelegători cu Moise și cu Cei care i-a dictat anumite fragmente.

„Moise I-a zis lui Dumnezeu: «Cine sunt eu […]»/ dixit Moses ad Deum quis ego sum / וַיֹּאמֶר מֹשֶׁה, אֶל-הָאֱלֹהִים (III.11). Comparând III.6 cu III.11, ghicim un al treilea nume al lui Dumnezeu, care în latină este tot Deus. La III. 6 apare acel Deus: אֱלֹהֵי. La III.11 avem tot Deus, dar… הָאֱלֹהִים.

Nu sunt specialist în ebraică, dar, din punct de vedere filologic (și chiar figural), sunt două versiuni ale lui Elohim. Până acum, Dumnezeu (dacă este Unul) are trei chipuri: YHWH, Elohim I, Elohim II. Dar mai important este ce îl întreabă Moise pe Dumnezeu, nu cum îl cheamă pe acesta, pentru că cele două lucruri ar putea fi identice.

Quis ego sum? / כִּי אֵלֵךְ. Presupun că și aici traducerile sunt calpe. Moise întreabă, de fapt, ce îl distinge pe el ca persoană, ca potențial eliberator al neamului său. Cine sunt eu pe lângă Faraon? Cine sunt eu pe lângă Dumnezeul acestei lumi, care (știm cu toții că) este dis-identic cu cel al lui Moise și Avraam? Moise are acum motive să fie speriat. Toți am fi. Nu numai că mă întâlnesc cu Domnul Dumnezeu (care este deja Treime și, cine știe, poate mai crește…), care îmi vorbește dintr-un tufiș de Foc, ci trebuie să mă confrunt și cu „Antihristul” egiptean.

„Iar Dumnezeu i-a grăit lui Moise: «Eu voi fi cu tine, și acesta-ți va fi semnul că Eu sunt Cel ce te trimite…»” (III.12). Să observăm, în treacăt simetria: „Moise i-a zis lui Dumnezeu…” / „Dumnezeu i-a grăit lui Moise”. Cine mai vorbește azi cu Dumnezeu, în afară de psihotici și anahoreți? Și nici lor nu le răspunde… Avem două scurtături mecanice – pastilele și crucea: în rest nu mai crede (Nimeni în Nimic).

Și ca să nu lungim povestea, să spunem că Domnul Dumnezeu are și alte nume. Nu o să le spun pe toate. Nici n-am vorbit în detaliu de III.4, în care Dominus este numit la distanță de cinci cuvinte în ebraică YHWH și Elohim. Cel mai important dintre numele divinității este unul care a fost considerat epitet. Nu este un epitet, ci numele suprem: „Eu sunt Cel ce este” / ego sum qui sum / אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה (III.14). E tradus prost în toate limbile, inclusiv într-a noastră. Cum pot să-l traduc eu, atât cât știu: Sunt ființa ȘI identitatea sau, mai simplu spus, Supra-ființa. Dacă vrem să-l aproximăm prin Heidegger, este vorba de o nouă diferență ontologică. Dacă a lui este cea dintre ființă și ființare, supra-diferența ontologică este cea dintre Supra-ființă și Dasein. Dacă vrem să-l aproximăm prin Jung, ar fi: (Suntem) Sinele. Prin Nietzsche? Sein + Werden. „Dumnezeu a murit” e tradus greșit în latină: deus mortus est. Corect ar fi: dominus mortus est. Și aș putea continua cu Schopenhauer / Eminescu: Brahman-Atman etc., etc.

Limba „face” realitatea, precum nenea Anghelache: nici eu nu vreau să răspunz. Ființa e dincolo de limbajul spălăcit. Poate fi aproximată prin muzică. Corect spus, muzica transcende esteticul. Numinosul refuză sa fie privit, dar poate fi audiat.

„Ce cauți Te caută.”

sursă foto: symone.ro

La Soare te poți uita, dar la Soarele de la Miezul Nopții ba.

NOTĂ: Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de ebraică, am învățat doar vara aceasta alfabetul.

Citește și: SØREN AABYE KIERKEGAARD: DE LA ANGOASĂ LA REVOLTĂ