Au răsucit TAN-GO într-o mișcare pasională – în care îți pierzi capul – și … l-au reinventat GO-TAN.
Gotan Project
Cei trei -francezul Philippe Cohen Solal, argentinianul Eduardo Makaroff şi suedezul Christoph H. Müller au făcut o inginerie electrică luând tangoul în brațe, răsturnând-l pe spate și băgându-l în priză. Ca și când pasiunea acestuia ar fi avut nevoie de așa ceva!, dar nu, n-a fost asta, emoția are nevoie întotdeauna de ceva, nou!, pentru a continua să-și poarte flacăra. Și efervescența.
Acest fenomen intrigant, cu inserții jazzy, dub, house și electro stârnește și reușește ceea ce și noi, la un anumit moment în viață dorim să facem cu noi înșine – o reinventare! O rejuvenare care, ajutată de trucuri și descoperiri de ultimă oră, să-i redea frumuseții strălucirea.
Gotan Project au pus bazele trupei la Paris în 1999. În 2000 a apărut single-ul Vuelvo Al Sur/El Capitalismo Foraneo și au urmat apoi 11 albume: Vuelvo Al Sur (2000), El Capitalismo Foraneo (2001), La Revancha del Tango (2001), Inspiración Espiración (2004), Lunático (2006), El Norte (2006), Gotan Project Live (2008), Tango 3.0 (2010), La Revancha En Cumbia (2011), Club Secreto (2014) și Club Secreto vol.II (2017).
Îmi și imaginez un dialog între doi ce-și dau coate vizionând Tango Santa Maria:
Ea – Aah, ce mi-aș dori să fiu ”in HER shoes”, dar și … ”in HIS arms”!
El – O, da? atunci punem de-o reinventare?!
Gloria
Spectacolele oferite de Gotan Project sunt asemenea unor escapade psihedelice de o senzualitate accentuată tocmai prin păstrarea liniei nevăzute a discreției și a decenței subînțelesurilor. Ținuta lor de gangsteri sub acoperire – costume cu dungi extrem de fine verticale și pălării in stil italienesc – face un contrast de bon ton cu (indiferent) ce se cântă sau se întâmplă pe scenă.
Una musica brutal
Răsucesc și eu puțin cuțitul în melancolia toamnei … cu mici smucituri de bandoneon și aduceri aminte.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
