„Mi-a spus că sunt scâncetul sufletului ei sau poate că doar mi s-a părut uneori am năzăriri sterpe, care nu înfloresc niciodată ce coroane funerare-aș...
Atât de masculin el zâmbea că tremura, sfios, cămașa pe ea. Și-n el, zâmbetu-acela avea ceva ce răsucea-n jurul ei lumea. O prizonieră liberă-n templul...