De câte ori îi deschid
îmi cade pe frunte
sau în brațe-un tablou
e o întâmplare
care s-a transformat în experiență de viață
duios și asimetric
autorul semnează în colțul
din dreapta jos
iar eu
alunec în contemplare
cu ochii deschiși
vă spun, nu mai vreau să adorm.
foto Sentimental Terry Miura Paintings
Citește și Competiție
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
