Unii îi cântau Osana, alţii îi pregăteau răstignirea pe crucea pe care avea s-o ducă, mai apoi, întrega umanitate, în vecii vecilor, amin!

Se vorbeşte foarte mult în zilele acestea despre pace, prietenie, se urează cu duiumul numai de bine, de frumos şi de pur, dar câtă stricăciune e în spatele unor vorbe poate numai fariseii de atunci o pot ascunde mai bine decât fariseii de azi. Ei nu mai poartă acelaşi nume, dar s-au născut cu aceleaşi metehne îmbogăţite printr-o experienţă pe care nimeni n se grăbeşte să o sancţioneze, pentru că lumea de astăzi are, pur şi simplu, alte interese. Nu se mai împiedică la fiecare colţ de stradă, pentru că timpul costă…

Şi totuşi, cât sunt ei de prolofici în rău şi cum îşi măsoară ei negrul de sub unghie când au ceva obligaţii de returnat. Niciodată nu îşi imaginează că ar putea pierde ceva, nu, nu ei, oricine altcineva, chiar şi din cercul celor mai apropiaţi oameni. Pentru ei, orice scuză poate fi valabilă în faţa blestematei foame de aur, cum spuneau latinii, inclusiv reputaţia, pe care încearcă să şi-o recupereze flatând în stânga şi în dreapta spre a-şi acoperi senzaţia de gol.

Recomandare de carte, la ceas de seară, degrabă curgător: „CINCIZECI DE PARTICULARITĂŢI ALE FARISEILOR”, autor Zac Poonen. 

50 de lucruri prin care îi putem recunoaşte şi prin care ne putem feri de ei ca de piaza-rea. Şi una dacă ne atrage atenţia e importantă şi nu e de ignorat, pentru că dacă faci compromisul de a accepta linguşeala, s-ar putea să fie prea târziu mai apoi…

Să luăm, la întâmplare, una dintre ele. Pe celelalte le găsiţi accesând linkul AICI. 

Trăsătura 7: Fariseii sunt motivaţi de gelozie şi ură

Dar fariseii, ieşind afară, s-au sfătuit împotriva Lui, cum să-L facă să piară (Matei 12:14).

Invidia ta pe cineva poate că nu ajunge în punctul în care să ucizi. Dar trebuie să-ţi aminteşti că invidia şi ura sunt primii paşi spre ucidere. Acesta a fost traseul lui Cain: Gelozie…ură…ucidere.

Fariseii erau invidioşi pe Isus pentru că El putea face multe lucruri pe care ei nu le puteau face şi de aceea era mai popular cu oamenii decât ei. Chiar Pilat (care cunoştea foarte puţin despre Isus) a putut vedea că fariseii doreau să-L răstignească pe Isus pentru că erau invidioşi pe El (Matei 27:18). Când eşti invidios pe cineva, acest lucru va fi foarte evident în vorbirea şi în comportamentul tău.

Poţi invidia pe cineva care predică mai bine decât tine, sau care are daruri materiale ori spirituale pe care tu nu le ai. Atunci îţi va fi foarte uşor să cauţi greşeli cât de mici ca să-l poţi critica. Şi vei tânji să-l vezi căzând cumva. Religia fariseilor este religia lui Cain.

Istoria rasei umane începe cu două curente – unul spiritual (Abel) şi celălalt religios (Cain). Păcatul primordial al lui Cain a fost invidia pe Abel. Aceste două curente sfârşesc, în final, unul în Ierusalim (biserica adevărată) respectiv, celălalt în biserica falsă (Babilon). Dacă urmăm curentul lui Cain, cel religios şi plin de invidie, vom sfârşi în final ca parte a Babilonului – chiar dacă toate doctrinele noastre sunt evanghelice.”

Şi încă una:

Fariseii îşi imaginează că sunt mai buni decât alţii

A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi: „Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul era fariseu… Fariseul sta în picioare şi se ruga în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni….” (Luca 18:9-11).

„În această pildă observăm înainte de toate că acest fariseu nu se ruga lui Dumnezeu. El se ruga sieşi (versetul 11). El I-a mulţumit lui Dumnezeu în inima lui că era mai bun decât alţii. N-a spus acest lucru cu voce tare, pentru că atunci şi-ar fi pierdut reputaţia de om smerit!!

Să presupunem că, într-o zi, cineva îşi pierde răbdarea şi se enervează pe tine. Dar tu te stăpâneşti şi rămâi liniştit. Apoi te feliciţi în secret şi spui: „Doamne, Îţi mulţumesc că nu sunt ca această persoană. Îţi mulţumesc că am stăpânire de sine”. În acel moment tu te-ai rugat la fel ca fariseul. Cealaltă persoană a căzut într-o groapă adâncă de 10 m numită „mânia”. Dar tu ai căzut într-o groapă mult mai adâncă de 1000 m adâncime care se cheamă „mândrie spirituală”. Care dintre voi a fost mai rău? Acea persoană se poate convinge mai târziu de mânia ei şi se pocăieşte, întorcându-se la Domnul. Dar tu poţi să nu-ţi vezi niciodată auto- îndreptăţirea – şi astfel să nu te mai pocăieşti niciodată de mândria ta spirituală! În final, în ochii lui Dumnezeu, acea persoană sfârşeşte mai bine decât tine.

Mândria spirituală este ca o ceapă. Când îi decojeşti un înveliş, crezi că ai terminat cu ea. Dar este un alt strat dedesubtul aceluia, şi încă un strat – şi tot aşa. Niciodată pe pământ nu vom elimina mândria spirituală din viaţa noastră în totalitate. Dar putem face ceapa să fie foarte subţire, dacă ne judecăm pe noi înşine în mod fidel – în loc să-i judecăm pe alţii!!

Mândria spirituală este de asemenea foarte subtilă şi se poate îmbrăca în straiul smereniei!! O învăţătoare de şcoală duminicală le-a spus copiilor povestea fariseului şi a vameşului. La sfârşit, ea a spus (cuvinte care au sunat exact la fel ca cele ale fariseului): „Copii, mulţumim lui Dumnezeu că noi nu suntem ca fariseul!! Noi râdem la aceasta şi spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu că noi nu suntem ca învăţătoarea de şcoală duminicală!!” Da, mândria spirituală într-adevăr este ca o ceapă!!

Mândria şi egoismul sunt două păcate de care nu vom fi niciodată eliberaţi în totalitate până când se va întoarce Hristos şi devenim ca El. Aceste păcate sunt ca cepele cu învelişuri nenumărate. Dacă ne curăţim imediat ce vedem unul din aceste învelişuri în noi, putem reduce treptat mărimea acestor cepe. Năzuinţa noastră ar trebui să fie subţierea acestor „cepe” cât mai mult posibil, înaintea întoarcerii lui Hristos. Dacă faci astfel, eşti pe calea cea bună – şi niciodată nu vei fi un fariseu.”

Cât de uşor ar fi să învăţăm să ne ferim la timp de aceştia, şi cât de bine ar fi să nu repetăm greşeala de a fi crezut în omenia lor!

Dar despre asta, după ce parcurgem cartea aceasta, cu 50 de sfaturi înţelepte despre cum să nu ne înghită nisipurile mişcătoare ale neoamenilor din jurul nostru…