sângele tău se izbește ca de o poartă închisă,

ca de un munte de fiare vechi, îndârjite

n-are leac

încăpățânarea asta tardivă, îți voi

da o inimă nouă, o să vezi c-o să alerge

soldat cu scutul de carne

plecat, inocent, la război

de chipul tău palid n-o să

atârne flori moarte

citește, e totul scris în marea ta carte

poemele-ți de revoltă și plumb

vor da cu fruntea de cer, în masă

cu pumnii.

așa îi promise lama

ținând la spate crispate

degete îndoite și hâde

țâțânile scânciră încet, nefiresc le veni,

se porniră a râde.

foto tumblr.com

Citește și fata blondă din Malmö