Cântec de primăvară
Nichita Stănescu
Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.
Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.
Primăvară
A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce înseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?
Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.
*
Cântec de martie
Panait Cerna
A fugit din lume faur,
Trist și nejelit –
Cu săgețile-i de aur,
Martie l-a gonit…
Albi plutesc și roșii norii
Peste munți și chei,
Parcă sufletu-aurorii
A rămas în ei…
Gârlele și-ncep fanfara,
Și, pornind șuvoi,
Strigă-n lume: primăvara
A sosit la noi!
Ce gândești la vremuri duse
Și suspini mereu?
Lasă visele apuse,
Suflete al meu!
Uită lumile de stele,
Ce-au căzut pălind –
Bucură-te de acele
Care se aprind…
Ah, ce dulce e povara
Mugurilor noi!
Primăvara, primăvara
A sosit la noi…
*
Vânt de martie
Trece un vânt peste lume,
Și nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde și coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.
Cutremur și viață, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Și-n începutul din toate.
Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeți în forța brațelor voastre!
Ascult și privesc printre crengile goale
Spațiile-adânci și vaste.
*
William Shakespeare, „Sonetul 98”:
De-ai fi fost tu, ori primăvara-n toată,
Mândra-nflorire-a vieții să mă-nvăluie,
În ochii tăi doar iarna aș putea s-o văd,
Și-n dulce-a primăverii floare, doar pe tine.
