Cu miez somnambul de lună
subțire la mijloc
pe margini nebună
pretinzi
că dai paradisului foc
şi-mi iei din palmă moneda fină
a fructului stors de noroc.
Nesăbuită-ai crezut
că faci schimb de lapte
cu miere
când m-ai lăsat să te beau
la rându-mi,
și toate-aripile frânte
crescut-au pe rupte din
coardele galben tăcute,
plesnite-n lăute.
foto tumblr.com
Citește și Roșu
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
