Cum arată viața unei familii într-o vacanță tihnită, prin prisma unui devotat patruped ? Prezența unui câine care gândește și se exprimă, prin vocea autoarei, face din volumul „Aventurile lui Mitzu”, de Anca Oprea, o agreabilă lectură. Volumul bilingv (română-franceză, în traducerea autoarei) se înscrie în seria tomurilor cu ton confesional și surprinde scene din viața domestică a unei familii aflate într-un binemeritat sejur în Peninsula Iberică. Intimist, volumul aduce în prim-plan întâmplările unui cățelandu din Portugalia într-un micro-univers plin de căldură și armonie. Comprimate, precum niște pastiluțe pline de savoare, cele șaisprezece capitole se înlănțuie armonios constituindu-se într-un medalion…canin; povestirile se încheagă cu sens și relevă o atmosferă estival-idilică, dar reală. Această carte-jurnal al unei sensibile autoare are meritul de a ne demonstra că necuvântătoarele oferă varianta vieții netulburate. Așadar, toate descrierile, pline de realism, sunt dublate și de o bogată ilustrație (fotografii alb-negru, surprinse în vacanța autoarei).

Ceea ce oferă patrupedele unui om este intensificarea experienței temporale, bunăoară expresivul Mitzu ne ajută să participăm la derularea acțiunii din acel spațiu privat: o famile așezată, care-și onorează musafirii de pe meleaguri străine. Bine dozate, respectând cronologia reală a faptelor, scenele de viață se desfășoară sub privirea cititorului înduioșat de privirea inteligentă a lui Mitzu, așa cum se prezintă chiar de pe coperta întâi. Aspectul atrăgător al acestui reușit patruped permite cititorilor să proiecteze orice aspirație pe animalul cu chipul blajin, în timp ce vocea auctorială îi oferă și alte calități: seriozitate, loialitate, pe scurt, un «suflet frumos» în trupul unui cățeluș. Patrupedul cu numele care ne duce cu gândul la onomastica argheziană este, de fapt, o versiune portugheză a celebrului Zdreanță, doar că e mai puțin lățos. Botezat după numele mașinii Mitsubishi, automobilul familiei adoptive, drăgălașul cățel a fost adoptat de la un adăpost pentru câinii fără stăpân. Preluat cu dragoste de cei doi venerabili stăpâni, Mitzu devine membru activ al vieții domestice. Avem să parcurgem, împreună cu autoarea, o delicată incursiune în acel univers familial. După o scurtă fișă biografică și câteva date despre „maturizarea” lui Mitzu, cititorul ia parte la o serie de întâmplări duioase (pierderea dureroasă a soțului stăpânei sale, întâlnirea cu musafirii «nepoftiți», scene din călătoriile estivale ale familiei).

Grație sensibilității autoarei, Mitzu nu este un câine ca oricare altul, ci unul profund, chiar filosof  în adâncurile sale. Așa se face că analizează evenimentele – care au loc în cartierul cu case roz – cu intensitatea unui «locatar de la numărul (aproape magic!) 99». Mitzu va fi protagonistul de succes al unor scenete pe care el însuși le inventează, jucând mereu rolul de observator din umbră al realității imediate, interacționând atât cu bipezi (Anca, Andi, Gaby, Pușa, grădinari, mama Narcisa), cât și cu berbeci, papagalul Coco, pisica Gato, patrupedul Ricci, peștișori, ciori și coțofene. Ca un adevărat „agent secret”, bine camuflat sub aparența lui naivă, necuvântătorul – în public, dar veșnic cuvântător în surdină – merge la plajă, la piața de pește, asistă le ore de pictură, analizează emisiuni TV, ajută la culesul fructelor, grădinărește și interacționează cu semeni patrupezi.

Bine ritmate, povestirile încapsulate în volumul bilingv sunt extrem de accesibile, autoarea intenționând o apropiere de cititor printr-o comunicare directă, sinceră, printr-un fel de spiritualizare a micului univers domestic din însorita și idilica Portugalie. Anca Oprea punctează, cu finețe, nevoia de a ne apropia de lumea necuvântătoarelor și ilustrează strânsa legătură dintre Mitzu și stăpâna sa, care i-a oferit statut de membru al familie. Capitolul „Aniversarea lui Mitzu” conferă plachetei cu povestiri o notă finală de bună dispoziție și reflectă armonia familială. Atractivitatea acestui gen de scriitură este evidentă. Nu putem să nu ne lăsăm seduși de aceste fidele creaturi, care observă cele mai intime detalii ale vieții noastre, care ne mângâie atât de compătimitor, care ne iubesc necondiționat și par să nu aibă alt scop decât acela de a fi însoțitorii noștri. Simplitatea și înțelegerea dau profunzime acestor adorabile vietăți.

În această delicată împletire narativă, autoarea și-a strecurat sensibilitatea dublată de acuitatea unui fin obsevator și le-a subsumat îndemnului de a citi. Epistola către copii, plasată la finalul petrecerii aniversare a lui Mitzu, se constituie într-un crez artistic, potrivit căruia micul cititor este invitat (discret) să se țină departe de freamătul lumii ultratehnologizate.

 

„Aventurile lui Mitzu”/ „Les aventures de Mitzou”, Editura Destine, București, 2021