s-a mai dezacordat un ”la”
iar Porumbescu-a luat-o razna
prin baladă,
lui Bach o iederă cu ciorchini clocotiți
i se oprește în gât
și negre clape grăbite vâră în sân
ca pe o albă și neostoită pradă.
iar mie?
mie, dați-mi vioara s-o strâng aspru la piept
prin ea trec acum herghelii mute de îngeri
de unde e, îmi va trimite
un ”la”
dintr-o gamă flămândă în care sângeri.
foto tumblr.com
Citește și nu știu eu mare lucru despre iubire
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.