s-a mai dezacordat un la
iar Porumbescu-a luat-o razna
prin baladă
mai ții minte dimineața cum adiai
printre dinții din față
un vânt căldicel de-mi dădea brânci
pe portativ și de-acolo-ntr-o
altfel de viață?
ai plecat și-ai luat vântul
cu tine
atât îți mai spun tu mie
dă-mi vioara s-o strâng aspru la piept
știu că prin ea trec acum herghelii mute de îngeri
știu că-mi va trimite un la
din gama în care eu da, însă tu
nu mai sângeri.
foto tumblr.com
Citește și de citire o carte
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
