Despre prostie: „Să nu subestimezi niciodată forța prostiei…”

De la François Rabelais la Camil Petrescu, de la Montesquieu la Traian Demetrescu, de la Tudor Mușatescu și Winston Churchill și începând cu înțelepții arabi, cu toții au simțit nevoia de a aborda acest subiect, ceea ce ne duce evident la concluzia că prostia este un fenomen global și atemporal…

Interesantă această teorie a lui Dietrich Bonhoeffer, care demonstrează faptul că nu malițiozitatea (răutatea) stă la baza răului social, ci prostia. Prostia nu este un defect înnăscut, spune acest pastor lutheran german care s-a opus fățiș dictaturii lui Hitler, motiv pentru care a și fost spânzurat într-un lagăr de exterminare – din contră, oamenii devin proști datorită manipulării la care sunt supuși sau permit ca acest lucru să li se întâmple. „Se poate protesta împotriva răului; acesta poate fi demascat și împiedicat prin folosirea forței, pe când împotriva prostiei suntem lipsiți de apărare. Nici protestele, nici folosirea forței nu au sorți de izbândă în acest caz. Argumentele nu ating urechile surde”, spune el. Așadar, puterea unuia are nevoie de prostia celuilalt: „Capacități umane precum intelectul nu eșuează brusc, ci pare că sub impactul copleșitor al puterii în creștere, oamenii sunt privați de independența lor interioară și renunță, mai mult sau mai puțin conștient, la o poziție autonomă”.

Foarte important este că ”oamenii care trăiesc singuri par să manifeste mai rar defectul prostiei, în comparație cu indivizii care trăiesc în grupuri – în concluzie prostia este într-o mai mică măsură o problemă psihologică, fiind mai degrabă una sociologică…”, ceea ce duce la concluzia că detașarea de oamenii proști este absolut esențială ”supraviețuirii” mentale și că anihilarea prostiei devine o chestiune atitudinală și morală. Prostia nu ține de psihologie, ci  de social. Prin urmare, ea ține și de responsabilitatea care duce la salvarea generațiilor următoare: „Acțiunea nu izvorăște din gândire, ci din disponibilitatea pentru responsabilitate. Testul suprem al unei societăți morale este tipul de lume pe care o lasă copiilor săi”.

Privind lucrurile din acest punct de vedere, conceptul de APROSTCALIPSĂ ( apocalipsa prin prostie, generată de propria noastra incapacitate de a gândi corect ) pare din ce în ce mai probabil. Iată aici mai multe citate despre această ”boală”. De asemenea, vă recomand să vizionați dialogul dintre Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, o discuție extrem de interesantă pe această temă fierbinte.

”IMPORTANT E SĂ NU FIM PROȘTI!”– Vlad Grigorescu.

„Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu.” –  François Rabelais

„Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame.” – Camil Petrescu

„Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia.” — Camil Petrescu

„Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.” — Tudor Mușatescu

„Inteligenţii joacă roluri faţă de alţii. Proştii joacă roluri faţă de ei înşişi şi, dacă sunt prea proşti, reuşesc să se înşele singuri.” — Garabet Ibrăileanu

„Nimeni nu e destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost.” — La Fontaine

„Prostia are talentul de a fi insistentă.” — Albert Camus

„Există oameni care vorbesc cu o clipă înainte de a fi gândit.” — Jean de la Bruyere

„Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii.” — Heinrich Heine

„Chiar şi atunci când e susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne.” — Anatole France

„Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este şansa ta.” — Winston Churchill

„Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart.” — Proverbe arabe

„Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi.” — Traian Demetrescu

„Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept.” — Buddha

„Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea.” — Edith Sitwell

„Prostul ratează toate ocaziile în care ar fi putut să tacă.” — Vasile Ghica

„Spun și înțelepții prostii, dar le mai selectează.” — Grigore Vieru

„Prostul nu cunoaște om mai deștept ca el.” — Montesquieu

„Să nu subestimezi niciodată forța prostiei.” — Robert Heinlein

 

Ce mi s-a părut extrem de important:

Andrei Pleșu: Da, există cîteva semnalmente, câteva moduri de a fi sau de a te purta care riscă, în proporție de 80% să constituie semne de prostie. Dar cred că putem totuși spune în mod general că prostul este în principiu cineva care crede că știe. […] Primul semn de început de inteligență e să admiți că nu poți explica tot.

Gabriel Liiceanu: Cel mai deștept om din istoria omenirii pare să fi fost cel care prima oară a sesizat că a evita prostia înseamnă a spune  ” Știu că nu știu!”