Evenimentele zilei de 23 ianuarie
„Ah! Atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul…
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?…”
„
Este adevărat că Eminescu a pustiit teritoriul literaturii pe o suprafaţă de treizeci de ani pătraţi după el.” (
Tudor Arghezi)
„În cazul tuturor deciziilor, cel mai bun lucru este să faci ceea ce trebuie şi e bine, urmează apoi, în ordine, să faci ceea ce nu e bine, iar lucrul cel mai rău cu putinţă este să nu faci nimic. La urma urmei, dacă faci ceva ce nu e bine, poţi măcar să înveţi.”. Citatul zilei îi aparţine lui Theodore Roosevelt, Jr.
Poetă contemporană, eseistă, publicistă, disidentă și activist civic, Ileana Mălăncioiu este, din martie 2013, membru corespondent al Academiei Române.
Îmi luasem capul în propriile mele mâini,
Îl pipăiam să aflu dacă era întreg,
Îmi găsisem ochii şi gura acolo unde au fost
Şi începusem să înţeleg,
Cu ajutorul inimii care încă bătea
Că nimic nu părea nelalocul lui,
Mă-nfăţişasem de bunăvoie cu el,
La praznicul acela al dumnealui,
Acesta e capul meu, îi spuneam,
Şi vocea mea era nespus de gravă
Şi mă miram eu însămi că mai puteam vorbi
Şi ridicasem glasul de pe tavă.
„Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).” – N. Steinhardt despre Ileana Mălăncioiu.
*****
Edvard Munch (n. 12 decembrie 1863 – d. 23 ianuarie 1944) a fost un pictor norvegian, considerat unul dintre pionierii artei moderne și precursor al expresionismului.
Una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Munch este tabloul „Țipătul”, prin care artistul reușește să pătrundă în lumea fricii și a singurătății și să redea,prin intermediul culorilor, stări psihice.
Originalul tabloului „Țipătul” a fost furat din Galeria Națională din Oslo, fiind recuperat abia în 2006. Între timp, au fost realizate alte cincizeci versiuni diferite ale „Țipătului”.
Iată ce scria Munch în jurnalul său, în perioada in care a pictat opera de artă: „Am mers pe drum alături de doi prieteni – apusul l-am simţit precum o răsuflare de tristete. Cerul a devenit dintr-o dată roşu sângeriu. M-am oprit, m-am sprijinit de gard, epuizat, am privit către norii incendiari ca sângele. Prietenii mei au plecat, eu am rămas acolo tremurând de frică şi am simţit acest ţipăt mare, infinit prin natură„.
Paul Gustave Doré (n. 6 ianuarie 1832, Strasbourg, Alsacia, Franța – d. 23 ianuarie 1883, Paris) a fost un pictor și grafician francez, care a devenit renumit prin gravurile sale. În 1872 este publicată, la Londra, cartea A Pilgrimage care conține 180 de gravuri ale lui Doré. El lucrează în continuare, cu toate că era criticat din cauza faptului că gravurile sale prezentau frecvent scene din viața săracă a proletariatului. La data de 23 ianuarie 1883, Gustave Doré moare în Paris în urma unui infarct. ne amintim: „Pictura este tăcerea minţii, muzica ochiului.” (Orhan Pamuk)
În foto: „Visul unei nopți de vară”
Helmut Newton (născut Helmut Neustädter, 31 octombrie 1920 – d. 23 ianuarie 2004) a fost un fotograf de modă germano-australian, devenit celebru pentru fotografiile sale provocatoare și erotice, realizate alb-negru, în special pentru revista de modă Vogue. Newton a adoptat un stil propriu de fotografie, copiat ulterior extrem de frecvent, și care este marcat de erotism, scene stilizate, adesea cu subtexte sado-masochistice și fetișiste.
În fotografie, actrița Catherine Deneuve, într-un pictorial realizat de Helmut Newton pentru revista Esquire, Paris 1976.
„Jocul dragostei este ca şi condusul maşinii. Femeilor le plac ocolirile, bărbaţilor, scurtăturile.” Jeanne Moreau (n. 23 ianuarie 1928 – d. 31 iulie 2017) a fost o actriță franceză de film.
*****
„La adevăr am ţinut. Dar pe unde-o fi umblând? Peste tot numai ipocrizie sau cel puţin şarlatanie, până şi la cei mai virtuoşi, ba chiar şi la cei mai mari.” (Stendhal)
Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania). Opera lui Stendhal conține atât texte autobiografice (ca Viața lui Henri Brulard) cât și romane dintre cele mai frumoase ale literaturii franceze: Roșu și Negru, Lucien Leuwen, Mânăstirea din Parma.
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 23 IANUARIE … CU 35 DE ANI ÎN URMĂ …
„James Bond are licenţa de a ucide, rockerii au licenţa de a fi scandaloşi.” ( Gene Simmons)
Rock and Roll Hall of Fame and Museum este un muzeu din Cleveland, Ohio, Statele Unite, dedicat industriei muzicii și istoriei unor artiști, producători sau formații foarte cunoscute sau care au avut o influență deosebită asupra industriei muzicii, în special din domeniul rock and roll. O serie de artiști sunt incluși în panoplia muzeului, prin intermediu unei ceremonii anuale desfășurată la New York City. În cadrul primei ceremonii, la data de 23 ianuarie 1986, au fost onorați: Chuck Berry, James Brown, Ray Charles, Sam Cooke, Fats Domino, the Everly Brothers, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis, Little Richard și Elvis Presley.
„Nu contează ce rol interpretez: pozitiv ori pe cel negativ, eroul sau antieroul, doar personajul să posede ceva magic.” ( Rutger Hauer)
Rutger Oelsen Hauer (23 ianuarie 1944 – 19 iulie 2019) a fost un actor olandez fiind considerat cel mai bun actor olandez al secolului.
Cariera lui Hauer a început în 1969 cu rolul principal în serialul de televiziune olandez Floris și a crescut cu rolul său principal în Turkish Delight (1973), care în 1999 a fost numit cel mai bun film olandez al secolului. După ce a câștigat recunoaștere internațională cu Soldier of Orange (1977) și Spetters (1980), a jucat în filme americane precum Nighthawks (1981), The Osterman Weekend (1983), Ladyhawke (1985), The Hitcher (1986), The Legend of the Holy Drinker (1988) și Blind Fury (1989). În 1987 a fost distins cu Globul de Aur pentru rolul din filmul de televiziune ‘Evadare din Sobibor’.
S-A NĂSCUT ÎN 23 IANUARIE …
„Jazzul m-a atras pentru că în el am găsit o perfecțiune formală și o precizie instrumentală pe care o admir în muzica clasică, dar pe care muzica populară nu o are.” (Django Reinhardt)
Jean Reinhardt (23 ianuarie 1910 – 16 mai 1953), cunoscut de toți sub porecla sa romani Django, a fost un chitarist și compozitor de jazz rom-francez de origine belgiană. El a fost primul și cel mai semnificativ talent de jazz care a provenit din Europa. Cu violonistul Stéphane Grappelli, Reinhardt a format în 1934 Quintette du Hot Club de France cu sediul la Paris. Grupul a fost printre primii care au cântat jazz unde chitara era instrumentul principal. Cele mai populare compoziții ale lui Reinhardt au devenit standarde în cadrul jazzului țigănesc, inclusiv ‘Minor Swing’, ‘Daphne’, ‘Belleville’, ‘Djangology’, ‘Swing ’42’ și ‘Nuages’.
În 1928, în urma unui accident, mâna stângă a fost grav afectată de arsură iar degetele inelar și cel mic au devenit aproape inutilizabile. Dovedind o voință ieșită din comun, Django a dezvoltat o nouă tehnică de interpretare, folosind doar cele două degete valide, arătătorul și cel mare pentru solo-uri, și celelalte trei, pe care le mișca cu mare greutate, pentru acorduri.
*****
S-A NĂSCUT ÎN 23 IANUARIE …
„Nu există linii în natură, ci doar pete de culoare, una împotriva celeilalte.„
Édouard Manet (23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883) a fost un pictor francez modernist, unul dintre primii artiști din secolul al XIX-lea care a pictat viața modernă și un artist esențial în tranziția de la realism la impresionism.
Primele sale capodopere, Dejunul la iarbă (Le déjeuner sur l’herbe) și Olympia, ambele din 1863, au provocat mari controverse și au servit drept puncte de reper pentru tinerii pictori care vor crea impresionismul. Cele două picturi marchează începutul artei moderne.
IN MEMORIAM …
„Dumnezeu dă talent, munca asiduă transformă talentul în geniu.” (Anna Pavlova)
În timpul călătoriei de la Paris la Haga, balerina rusă Anna Pavlova s-a îmbolnăvit iar starea ei s-a agravat la sosirea în Haga. Medicii i-au spus că are pneumonie și că trebuie operată. De asemenea, i s-a adus la cunoștință că nu va mai putea dansa niciodată dacă va refuza tratamentul. Ea a refuzat să se opereze, spunând „Dacă nu pot dansa, atunci prefer să fiu moartă”. S-a stins din viață din cauza pleureziei în dormitorul ei de la hotelul Des Indes din Haga la 23 ianuarie 1931, cu 20 de zile înainte de a împlini 50 de ani. Ultimele ei cuvinte au fost: „Pregătește-mi costumul de „Lebădă”.
Slujba de pomenire a avut loc în Biserica Ortodoxă Rusă din Londra. Pavlova a fost incinerată, iar cenușa ei a fost pusă într-un columbar la Golders Green Crematorium. Lângă urna ei au fost așezați pantofii ei de balet (care de atunci au fost furați).
Anna Pavlovna Pavlova (12 februarie 1881 – 23 ianuarie 1931), a fost o balerină rusă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Prima balerină a Baletului Imperial Rus și a Baletului Rus a lui Serghei Diaghilev, Pavlova s-a remarcat mai ales prin rolul lebedei muribunde din Lacul lebedelor și, cu propria ei companie de balet, a devenit prima balerină rusă care a făcut turnee în întreaga lume, inclusiv în America de Sud, India și Australia.
*****