„Nimeni nu te respectă mai mult decât tu însuți.”

„Poveste din Bronx” este un film emblematic, un portret vibrant și autentic al vieții în New York-ul anilor ’60. Un film pe care trebuie să-l vedem nu doar noi, ci și copiii copiilor noștri. Lansat în 1993 și regizat de Robert De Niro, care debuta astfel în regie, filmul explorează teme universale precum loialitatea, maturizarea și complexitatea relațiilor familiale.

Filme de văzut într-o viață

Filmul urmărește povestea lui Calogero Anello, un băiat crescut într-un cartier italian din Bronx, care este martor la o crimă comisă de Sonny, un gangster local. Fascinat de lumea lui Sonny, Calogero este atras în sfera influenței acestuia, în ciuda obiecțiilor tatălui său, Lorenzo, un șofer de autobuz onest și muncitor.

Unul dintre cele mai memorabile citate din film, „Cel mai trist lucru din viață este irosirea talentului”, rostit de Lorenzo, capturează esența conflictului central al filmului: lupta dintre alegerea drumului drept și seducția malefică a vieții de stradă.

Pe măsură ce Calogero crește, el învață lecții de viață prețioase de la ambele figuri paterne, Sonny și Lorenzo. Sonny îl învață despre importanța respectului, putere și loialitate, exprimându-și filozofia prin cuvinte mari: „Nimeni nu te respectă mai mult decât tu însuți”. În contrast, Lorenzo își îndrumă fiul către onestitate și muncă cinstită, subliniind valoarea integrității morale.

Relația dintre Calogero și tatăl său este punctul central al filmului (fantastic de mult seamănă cu Robert de Niro, dar nu sunt tată și fiu în viața reală), reflectând tensiunile și provocările creșterii într-un mediu adesea dur și necruțător. Prin această dinamică, „Poveste din Bronx” explorează impactul alegerilor noastre și modul în care acestea ne modelează viața.

În final, „Poveste din Bronx” rămâne un film memorabil, nu doar pentru povestea sa captivantă și interpretările excepționale, ci și pentru modul în care surprinde esența vieții într-un cartier new-yorkez, plin de culoare, complexitate și umanitate.

Povestea mafiei cu față umană

Sonny, interpretat de Chazz Palminteri în film, este o figură carismatică și complexă, oferind multe lecții de viață memorabile care reflectă perspectiva sa asupra vieții și a valorilor.

„Necazurile sunt ca un cancer. Trebuie să le prinzi devreme. Dacă nu le prinzi devreme, devin prea mari. Apoi te omoară.” 

„Singurul lucru care contează este ce este bine pentru tine și cum te simți în legătură cu celălalt… Îți sunt permise doar trei iubiri mari în viața ta.” 

„Ascultă-mă. Ajungi exact unde locuiește ea, nu? Înainte să cobori din mașină, încui ambele uși. Apoi cobori… Dacă ea nu se întinde să ridice butonul ca să poți intra, las-o.” 

„Nu îl placi. Asta e răspunsul tău chiar… Te-a costat 20 de dolari să scapi de el. Ai scăpat ieftin. Uită-l.” 

„Acum nu mai puteți pleca.” 

„Mickey Mantle? Asta te supără? Mickey Mantle câștigă 100.000 de dolari pe an. Cât câștigă tatăl tău? Nu știi? Vezi tu, dacă tatăl tău nu poate plăti chiria, mergi și întreabă-l pe Mickey Mantle ce-ți spune. Mickey Mantle nu îți pasă de tine, așa că de ce să-ți pese de el? Nimănui nu îi pasă.”

Critici, voi…

Criticii de film au apreciat profund „Poveste din Bronx” („A Bronx Tale”), oferind numeroase recenzii pozitive și citate memorabile despre film:

Roger Ebert: A remarcat contrastele și lecțiile de viață ale filmului, spunând: „Un băiat devine adult într-un cartier italo-american din Bronx. Tatăl său îi dă un sfat: ”Nimic nu este mai tragic decât un talent risipit.” Un gangster de pe colțul străzii îi dă altul: ‘Nimănui nu-i pasă cu adevărat.” Aceste sfaturi par contradictorii, dar băiatul descoperă că ”se potrivesc perfect”​​. Ebert a evidențiat și personajele complexe și sfaturile lor, descriindu-l pe Sonny ca pe un personaj care „ar fi putut fi preot sau filosof dacă viața nu l-ar fi chemat în vocația de mafiot de cartier”​​. În concluzie, el a lăudat filmul pentru umorul, personajele colorate și dialogul său, remarcând că „este plin de viață și personaje colorate și replicile inteligente”​​.

Am selectat și câteva recenzii de pe Rotten Tomatoes: Un critic a descris filmul ca fiind „o poveste morală realizată cu mult stil și convingere”​​. Alt critic a subliniat că, deși filmul este adesea considerat un film despre mafie sau crimă, „puterea sa ca poveste de maturizare între 1960 și 1968 este esențială”​​. Un alt comentariu a apreciat modul în care De Niro „aprofundează portretul unui fiu și a doi tați cu un simț al locului și timpului extraordinar”​​. Un alt critic a descris filmul ca fiind „un ‘Goodfellas’ cu inimă”, lăudând debutul regizoral al lui De Niro și calificându-l drept „un instantaneu minunat de viu al unui loc și timp colorat”​​. Un alt comentariu a subliniat că filmul este „o piesă esențială în amintirea vremurilor de demult, fiind vorba despre a crește în anii ’60” și a marcat „debutul vital al lui Robert De Niro ca regizor”​​. În cele din urmă, un critic a concluzionat: „De Niro dovedește că este la fel de puternic în spatele camerei ca și în fața ei. Un debut superb – un film captivant”​​, iar altul a descris filmul ca fiind „o poveste minunată și emoționantă despre a crește și a lua decizii”​​.

Aceste citate evidențiază aprecierea criticilor pentru povestea puternică, personajele profunde și abilitățile regizorale ale lui Robert De Niro, subliniind impactul semnificativ al filmului în genurile mafiei și al povestirilor de maturizare.

Filmul „Poveste din Bronx” („A Bronx Tale”) a primit câteva nominalizări și un premiu în cadrul diferitelor ceremonii de decernare a premiilor. Printre acestea se numără:

1. Premiul Artios din 1994 pentru Cea Mai Bună Distribuție pentru un Film – Ellen Chenoweth a fost nominalizată pentru prestația sa în castingul filmului​​.
2. Premiul Young Artist din 1994 pentru cel mai bun actor tânăr în rol secundar într-un film dramatic – Francis Capra a fost nominalizat pentru rolul său în film​​.
3. Premiul Jordi din 1996 pentru cel mai bun actor străin – Chazz Palminteri a câștigat acest premiu pentru rolurile sale în „A Bronx Tale”, „Bullets Over Broadway” și „The Usual Suspects”​​.

Personajul principal – adolescentul

Lillo Brancato Jr. este un actor american cunoscut pentru rolul său din acest filmși pentru aparițiile sale în seria „The Sopranos”. Deși a avut un început promițător în cariera sa de actor, Brancato a avut probleme legale semnificative care au umbrit succesul său profesional.

În 2005, Brancato a fost implicat într-un incident tragic în care un polițist din New York, Daniel Enchautegui, a fost împușcat mortal. Incidentul a avut loc în timpul unui jaf în care Brancato era implicat. A fost acuzat de crimă de gradul doi și alte infracțiuni, dar a fost achitat de acuzațiile de crimă și găsit vinovat doar de tentativă de jaf. În 2009, Brancato a fost condamnat la o pedeapsă de închisoare de 10 ani.

Aceste probleme legale au avut un impact negativ asupra carierei și imaginii publice ale lui Brancato, transformându-l dintr-un actor promițător într-un exemplu de carieră zădărnicită de alegeri personale greșite și comportament criminal. După ce a fost eliberat din închisoare, Brancato a încercat să-și revitalizeze cariera de actor și să-și îmbunătățească viața.

Lillo Brancato (pinterest.com)

Lillo Brancato Jr., după debutul său remarcabil în „A Bronx Tale” (1993), a jucat în mai multe filme și seriale de televiziune, dintre care amintim:

„Renaissance Man” (1994): Un film în care a jucat un rol secundar.

„Crimson Tide” (1995): A apărut într-un rol minor, dar semnificativ, ca operator radio.

„The Sopranos” (2000): În al doilea sezon al acestui serial de succes, Brancato a interpretat personajul Matthew Bevilaqua, un tânăr mafiot asociat cu sindicatul de crimă al lui Tony Soprano. Acest rol a fost unul dintre cele mai notabile ale sale în televiziune.

„Falcone” (2000): A jucat un rol de mafiot în acest serial TV.

„‘R Xmas” (2001): A jucat alături de Drea de Matteo, colega sa din distribuția „The Sopranos”.

„The Adventures of Pluto Nash” (2002): A apărut în acest film alături de Eddie Murphy.

„Saturday Morning” (2007): Acesta a fost ultimul său film înainte de a fi acuzat de infracțiuni în 2005. După eliberarea sa din închisoare în 2013, Brancato și-a reluat cariera de actor.

„Back in The Day” (2016): A marcat revenirea sa în actorie după eliberarea din închisoare.

„Dead on Arrival” (2017): Un remake al filmului „D.O.A.” din 1950

Copilul din prima parte a filmului: Calogero