poate c-au înnoptat cele două
limbi de șarpe una
de femeie alta de bărbat poate
răsucite stau cu uși tivite
tandru și cu-albastru te invită intră
e pe terminate dulcele păcat
jocul s-a jucat inventa-vei
altul mai tare pe mal în jos și mai avântat
poate-n piatră acră tu te vei preface
de nu te oprești sare pe două
limbi de șarpe una
de femeie alta de bărbat
să pui
la sărat
foto credit pinterest.com
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
