atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
și urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
și-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
și totuși sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâția
și-i face să vorbească
și-i face să blesteme
această dragoste păzită
pentru că noi o păzim
această dragoste
hăituită, rănită, călcată
-n picioare, isprăvită,
negată, uitată
această dragoste-ntreagă
atât de vie încă
și însorită
este dragostea ta
este dragostea mea
a celui care-a fost
acest lucru pururea
altul
și mereu neschimbat
la fel de-adevărată ca o plantă
și ca o pasăre vibrând
caldă și vie ca vara
noi amândoi putem
să mergem și să ne întoarcem
putem să uităm
pe urmă s-adormim
să ne trezim, să suferim,
să-mbătrânim
să adormim din nou
sau să visăm la moarte
să ne trezim surâs și râs
să-ntinerim
dragostea noastră rămâne
îndărătnică asemenea unui catâr
vie ca dorința
și crudă ca memoria
stupidă ca regretul
și tandră precum amintirea
rece ca marmora
frumoasă ca ziua
fragilă ca un prunc
surăzând ne privește
și ne vorbește fără cuvânt
și o ascult tremurând
și strig
și strig pentru tine
și strig pentru mine
rugându-mă de ea
pentru tine pentru mine pentru
toți cei ce se iubesc
și care s-au iubit
da îi spun dragostei
pentru tine pentru mine și pentru toți
ceilalți
pe care nu-i cunosc
rămâi acolo
nu te clinti
nu pleca
noi care suntem iubiți
noi te-am uitat
dar tu nu te uita
noi nu te-avem decât pe tine pe pământ
nu ne lăsa să înghețăm
mereu mai departe mereu
oriunde-ai fi
dă-ne iar un semn de viață
mult mai târziu din marginea pădurii
din pădurea memoriei
țâșnește deodată
întinde-ne mâna
salvează-ne.
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine,
dragostea mea.
Am fost la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine,
dragostea mea.
Am fost la târgul de fiare vechi
Şi-am cumpărat lanţuri
Lanţuri grele
Pentru tine,
dragostea mea.
Apoi m-am dus la târgul de sclavi
Te-am căutat,
Dar nu te-am găsit,
dragostea mea.
FYY: Istoria unui poet îndrăgostit de dragoste
În panorama literaturii universale, Jacques Prévert (1900-1977) ocupă un loc aparte, fiind unul dintre cei mai îndrăgiți poeți francezi ai secolului XX. Prévert nu este doar un poet, ci un artist polivalent, implicat în cinematografie, teatru și artă vizuală, cunoscut pentru abordarea sa accesibilă, umorul său subtil și capacitatea de a transforma cotidianul în extraordinar.
Prévert s-a distins prin capacitatea sa de a vorbi direct inimilor, folosind un limbaj simplu și imagini puternice, desprinse din viața de zi cu zi. Poemele sale, adesea construite din dialoguri și scene observate pe străzile Parisului, captează esența experiențelor umane universale – dragoste, pierdere, bucurie, tristețe. Opera sa „Paroles” (1946) rămâne o piatră de hotar în literatura franceză, aducând poezia mai aproape de oamenii obișnuiți și celebrând frumusețea momentelor efemere.
Colaborări cinematografice
Contribuțiile lui Prévert la cinematografia franceză sunt la fel de remarcabile, colaborând strâns cu regizorul Marcel Carné. Filmele „Les Enfants du Paradis” (1945) și „Quai des Brumes” (1938) sunt capodopere ale cinematografiei, în care dialogurile lui Prévert adaugă profunzime și nuanță personajelor și poveștilor. Aceste colaborări ilustrează capacitatea sa unică de a îmbina cuvântul scris cu cel vizual, creând o simbioză perfectă între poezie și imagine.
Angajament social și politic
Prévert nu a fost doar un observator al vieții, ci și un comentator social și politic activ. A fost un critic vocal al injustiției, războiului și opresiunii, folosindu-și poezia ca un instrument de protest și sensibilizare. În acest sens, poemele sale „Barbara” și „Le Désespoir est assis sur un banc” sunt expresii puternice ale sentimentelor sale antirăzboi și ale empatiei pentru suferința umană.
Moștenirea lui Prévert
Moștenirea lui Jacques Prévert depășește granițele Franței, poemele sale fiind traduse în numeroase limbi și rămânând o sursă de inspirație pentru cititori, scriitori și artiști din întreaga lume. Prévert a lăsat în urmă o operă care celebrează frumusețea vieții în toate formele sale, amintindu-ne că poezia se află în tot ce ne înconjoară, așteptând doar să fie observată și exprimată.
