Antoine de Saint-s-a născut pe 29 iunie 1900, în Lyon, Franța. Familia sa provenea dintr-o familie nobilă și avea rădăcini aristocratice. Tatăl său, Jean de Saint-Exupéry, era un vizionar și inventator, iar mama sa, Marie de Fonscolombe, era o femeie foarte cultivată și artistă talentată. În copilărie, Antoine de Saint-Exupéry a avut o viață plină de aventuri și imaginație. El și-a petrecut mult timp în castelul familiei din Saint-Maurice-de-Rémens, unde a creat povestiri și jocuri de rol cu surorile sale. Aici și-a dezvoltat și dragostea pentru zbor, deoarece castelul era situat aproape de o bază aeriană.
La vârsta de 12 ani, Antoine de Saint-Exupéry și familia sa s-au mutat la Le Mans, iar el a fost înscris la Școala de Învățământ Mediu din De La Salle. În acea perioadă, el a descoperit pasiunea pentru scris și a început să-și dezvolte abilitățile literare.
După absolvirea școlii, Antoine de Saint-Exupéry a urmat o pregătire militară și a obținut brevetul de pilot. A intrat în Armata Franceză și a servit ca pilot de aviație în perioada anilor 1920 și 1930.
Familia lui Antoine de Saint-Exupéry a fost mereu o sursă de susținere și inspirație pentru el. În special, legătura cu mama sa, Marie, a fost puternică și a avut o influență semnificativă asupra creației sale literare. El a fost, de asemenea, influențat de aventurile și călătoriile tatălui său, care au alimentat pasiunea sa pentru aviație și explorarea lumii.
Povestea numelui lui Antoine de Saint-Exupéry este legată de originile sale aristocratice și de istoria familiei sale. Numele complet al autorului este Antoine Marie Jean-Baptiste Roger de Saint-Exupéry.
Familia Saint-Exupéry provine dintr-o veche familie nobiliară din regiunea Franței numită Gascogne. Numele „Saint-Exupéry” are origini vechi și este asociat cu un sat medieval numit „Saint-Exupéry” sau „Saint-Exupère”, situat în departamentul francez Haute-Garonne. Denumirea satului și a numelui de familie derivă dintr-un sfânt creștin numit Sfântul Exuperiu (Saint Exupéry), care a trăit în secolul al V-lea și a fost martirizat în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor. Numele „Exupéry” provine din latină și se crede că derivă din cuvântul „exuperare”, care înseamnă „a învinge” sau „a depăși”. Astfel, numele „Saint-Exupéry” a fost purtat de familia nobiliară din care a făcut parte Antoine de Saint-Exupéry. În lucrările sale, Antoine a ales să-și folosească numele de familie într-o formă prescurtată, devenind cunoscut sub numele de „Saint-Exupéry”.
Viața lui Saint-Exupery. Pasiunile
Deși Saint-Exupéry este recunoscut în primul rând pentru contribuțiile sale literare, a avut și o viață particulară extrem de interesantă. Câteva scene din culisele vieții unui scriitor pot completa imaginea sa în ochii cititorilor, mai ales aceia care sunt îndrăgostiți de scrisul lui. Și apoi, cum să nu rămâi înnamorat pe viață de cel care spunea: „Dacă vrei să cunoști un om, nu te uita la ceea ce face, ci la ceea ce iubește.”…
Antoine de Saint-Exupéry a avut o pasiune profundă pentru avioane și zbor încă din copilărie. Această pasiune a jucat un rol semnificativ în viața și opera sa ulterioară. De la o vârstă fragedă, Antoine de Saint-Exupéry a fost fascinat de aeronautică. Tatăl său, care era inventator și vizionar, i-a oferit primele experiențe în domeniul aviației. În adolescență, Antoine și-a construit propriul său avion de jucărie și visa să devină pilot.
După absolvirea școlii, Antoine de Saint-Exupéry și-a început pregătirea militară și a obținut brevetul de pilot. A intrat în Armata Franceză și a servit ca pilot de aviație. Experiențele sale în calitate de pilot de avion au fost transpuse în romanele sale, în special în lucrarea sa semnificativă „Zborul de noapte”, care a explorat viața și provocările piloților de aviație.
Pentru Saint-Exupéry, zborul nu era doar o meserie sau o pasiune tehnică, ci o experiență profundă și spirituală. El a exprimat adesea în scris importanța libertății, aventurii și perspectivelor noi pe care le oferă zborul. Zborul a reprezentat pentru el o călătorie în afara limitărilor umane și o modalitate de a explora lumea și de a-și găsi sensul vieții. Această pasiune pentru avioane și zbor a făcut din Antoine de Saint-Exupéry unul dintre cei mai faimoși scriitori aviatori ai timpului său. El a adus în literatură perspective și experiențe unice, ilustrând fascinația și frumusețea zborului în lucrările sale.
Scurt excurs prin opera lui Antoine de Saint-Exupery
Opera lui Antoine de Saint-Exupéry cuprinde o varietate de lucrări literare, inclusiv romane, povestiri, eseuri și articole jurnalistice. El a scris în principal în limba franceză și este cunoscut în special pentru două lucrări importante: „Zborul de noapte” (”Vol de nuit”), publicat în 1931, romanul explorează viața și provocările piloților care livrează poșta în zonele izolate ale Americii de Sud. Cartea a fost inspirată de propriile experiențe ale lui Saint-Exupéry ca pilot de aviație și explorează teme precum curajul, sacrificiul și sensul vieții.
„Micul Prinț” (Le Petit Prince) este capodopera scriitorului. Publicat în 1943, „Micul Prinț” este cea mai cunoscută lucrare a lui Saint-Exupéry și a devenit unul dintre cele mai traduse și mai citite romane din lume. Este o poveste filozofică și alegorică despre un pilot de avion care se întâlnește cu un copil extraterestru pe o planetă îndepărtată. Cartea explorează teme precum inocența, prietenia, iubirea, responsabilitatea și sensul vieții.
Pe lângă aceste două opere celebre, Antoine de Saint-Exupéry a scris și alte lucrări, precum „Pământul oamenilor” (Terre des hommes), pentru care a primit Premiul Goncourt în 1939, „Curcubeiele zilei” (Courrier sud), „Citadela” (Citadelle) și mai multe eseuri și articole publicate în diverse reviste și ziare.
Iubiri pasagere
Louise Lévêque de Vilmorin a fost o scriitoare și poetă franceză cunoscută, prezentă în viața și opera lui Antoine de Saint-Exupéry. Născută pe 4 aprilie 1902 în Franța, Louise a provenit dintr-o familie nobilă și a fost o persoană talentată și versatilă în domeniul literaturii.
Louise și Antoine s-au întâlnit în anii 1930 și au început o relație romantică. Au petrecut timp împreună în Franța și în alte locuri, precum și în călătoriile lui Antoine ca pilot de aviație. În timpul relației lor, Louise l-a inspirat pe Antoine și a avut un impact semnificativ asupra creației sale literare. Cu toate acestea, relația lor a fost complicată, iar Antoine de Saint-Exupéry s-a căsătorit în cele din urmă cu Consuelo Suncín, care a devenit soția sa și executorul literar. Deși Antoine a păstrat o legătură cu Louise în anii care au urmat, relația lor romantică a rămas doar în literatură, trecând peste granițele timpului.
Personalitate fascinantă, Louise Lévêque de Vilmorin a avut o carieră literară impresionantă pe cont propriu. Ea a scris romane, povestiri și poezii și a fost membră a Academiei Goncourt.
Mariajul
Antoine de Saint-Exupéry s-a căsătorit cu Consuelo Suncín în anul 1931. Consuelo Suncín Sandoval de Gómez (nume complet: María Consuelo Suncín Sandoval de Gómez) a fost o scriitoare și artistă. S-a născut la 28 februarie 1901 în San Salvador și a murit la 28 aprilie 1979 în Paris, Franța. Consuelo este cel mai bine cunoscută pentru faptul că a fost prima soție a celebrului scriitor și aviator Antoine de Saint-Exupéry.
”Ești un adevărat magician al frumuseții și știi cum să aduci bunăstare celorlalți; îi vei învăța să iubească viața, în ciuda marii dificultăți pe care o ai în a păși printre oameni, care sunt o pastă de modelat, și îi vei dori mai puri, mai siguri (…) Accept cu bucurie lupta ta în deșert, în avioane… Niciodată nu a fost ușor, nu e ușor, iubirea mea, copilul meu drag. Vezi? Cerul ne iubește, cred că tu și cu mine suntem un caz unic: copii protejați de Dumnezeu. Nici măcar răul naturii noastre înflăcărate și nebune nu ne-a ucis. Atunci, dragă, gândește-te la tot ce ai de făcut și câte bucurii vor fi pentru trandafirul tău, trandafirul tău mândru care își va spune: „Sunt trandafirul regelui, sunt diferită de toți trandafirii, căci el are grijă de mine, mă face să trăiesc, mă însuflețește.” Și îți voi povesti despre nopțile de primejdii și nopțile de lacrimi și nopțile de speranță în așteptarea regelui meu. Și voi renaște, îmi voi răspândi parfumul în jur pentru a vă face să știți că sunt adevăratul și singurul trandafir, trandafirul vostru frumos. Trandafirul tău…” Consuelo de Saint-Exupéry, New York, 1943.
Consuelo și Antoine s-au căsătorit pe 22 aprilie 1931, în Franța. Relația lor a fost una tumultuoasă, plină de despărțiri și împăcări. Consuelo era o femeie cu o personalitate puternică și independentă, iar căsătoria cu Saint-Exupéry a fost marcată de separări frecvente cauzate de cariera sa în aviație și de aventurile sale extramaritale.
Consuelo Suncín a scris și ea literatură, iar opera ei literară a fost influențată de călătoriile și experiențele sale de viață. Este autoarea mai multor cărți, inclusiv romane, nuvele și eseuri. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Un certain Mexique” (1931), „Sang et lumière” (1936) și „La Barque sans pêcheur” (1947). Stilul său literar se încadrează în modernism și abordează teme precum identitatea, iubirea, călătoria și societatea.
Soție și muză
În timpul căsătoriei lor, Consuelo a fost o sursă de inspirație pentru Antoine de Saint-Exupéry. El i-a scris scrisori de dragoste, care au fost publicate ulterior sub titlul „Scrisori către o tânără chiliană” („Lettres à une jeune fille chilienne”). Deși relația lor a fost marcată de dificultăți și instabilitate, Consuelo a fost alături de Antoine de Saint-Exupéry în timpul carierei sale de aviator și l-a susținut în munca sa literară.
photo credit: thisdayinaviation.com
După dispariția lui Antoine de Saint-Exupéry în 1944, Consuelo a rămas profund afectată. A continuat să promoveze opera și moștenirea soțului ei și a contribuit la publicarea postumă a unor lucrări ale sale. Consuelo s-a recăsătorit mai târziu și a avut o viață în mare parte privată, departe de lumina reflectoarelor.
„Nu vezi bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi.”
„Ești responsabil pentru tot ceea ce ai domesticit.”
„E greu să lupți cu o lume care nu se bazează decât pe cifre.”
„Timpul pe care l-ai pierdut pentru trandafiri îi face trandafirii să fie așa de importanți.”
„Ești responsabil pentru trandafirul tău…”
„Dacă vrei să cunoști un om, nu te uita la ceea ce face, ci la ceea ce iubește.”
„Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbești despre un prieten nou, niciodată nu întreabă lucrurile esențiale. Nu întreabă: „Ce ton are vocea lui? Ce jocuri îi plac cel mai mult? Colectează fluturi?“ În schimb, întreabă: „Câți ani are? Câți bani are în portofel? Câte case are?“”
„Doar copiii știu ce caută; ele riscă să se piardă găsind-o.”
„De multe ori nu vezi lucrurile așa cum sunt, ci așa cum ești tu.”
„Tu ești etern responsabil pentru ceea ce ai îmblânzit.”
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Saint-Exupéry a fost pilot de aviație militară și a servit în Armata Franceză de Eliberare.
Antoine de Saint-Exupéry și Consuelo Suncín au avut un singur copil împreună, o fiică pe nume Claude de Saint-Exupéry și s-a născut pe 14 decembrie 1932. Claude a fost o prezență importantă în viața lui Antoine de Saint-Exupéry și a avut o relație apropiată cu tatăl ei.
După dispariția lui Antoine de Saint-Exupéry în 1944, Claude a rămas sub grija mamei sale, Consuelo. În anii care au urmat, Consuelo a protejat și promovat moștenirea tatălui ei, inclusiv lucrările sale literare. Claude de Saint-Exupéry a fost implicată în păstrarea și valorificarea operei tatălui său, precum și în promovarea mesajului și valorilor din „Micul Prinț”.
Corespondența
Corespondența (scrisorile) ocupă un loc foarte important în opera lui Antoine de Saint-Exupéry, care a avut o activitate extinsă de corespondență în viața sa. Scrisorile sale oferă o perspectivă valoroasă asupra gândurilor, sentimentelor și experiențelor sale personale și profesionale.
De pildă, scrisorile către mama sa revelează talentul său de scriitor, dar și latura sentimentală a bărbatului. Antoine a avut o legătură strânsă cu mama sa, văduvă la 28 de ani!, și i-a scris frecvent. Aceste scrisori dezvăluie intimitatea relației lor și reflectă asupra vieții, a carierei și a pasiunilor sale. Scrisorile lui Antoine către mama sa au o tonalitate intimă și afectuoasă. El îi exprima adesea recunoștința pentru sprijinul și înțelegerea pe care ea i le oferea în cariera sa de pilot și de scriitor. În scrisorile sale, el îi descria cu mare detalii experiențele de zbor, frumusețea peisajelor pe care le vedea și provocările cu care se confrunta.
„Ești ceea ce este mai bun în viața mea. Mi-e dor de casă în seara asta!(…) Este adevărat că tu ești singura mângâiere când suntem triști ”.
Corespondența cu prietenul său, Léon Werth reprezintă o parte importantă din opera sa. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Antoine, „Micul Prinț”, este dedicată lui Werth. În dedicația către Werth, Antoine scrie: „Am cerut prietenului meu, Léon Werth, să deseneze o oaie pentru mine… dar cum nu era în stare, mi-a desenat elicopterul care apare în această carte”. Această dedicație subliniază legătura specială dintre cei doi și importanța prieteniei lor în viața lui Antoine. În timpul exilului lui Antoine de Saint-Exupéry în Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a menținut o corespondență regulată cu același Léon Werth. În aceste scrisori, îi împărtășea lui Werth gândurile sale, luptele sale interioare și dorul de Franța.
„Fericirea! Pentru mine, fericirea e să știu că te-am cunoscut, că am trăit cu tine, cu tine și prin tine!” (scrisoare din 1943)
„Am nevoie să știu că există cineva pe acest pământ care mă iubește, și tu îmi ești cel mai aproape de inimă.” (scrisoare din 1944)
„Există un singur lucru care mă ține în viață, și acela este gândul că prietenii mei mă iubesc.” (scrisoare din 1944)
Scrisorile de dragoste către soția sa dezvăluie pasiunea, tandrețea și dorul pe care Antoine le avea față de Consuelo.
„Sunt doar un om pe drumuri care se gândește la tine și așteaptă cu nerăbdare să se întoarcă la tine”.
Antoine de Saint-Exupéry a corespondat intens cu soția sa, Consuelo, în timpul separărilor cauzate de misiunile sale de zbor și de călătoriile sale. Aceste scrisori sunt pline de pasiune, tandrețe și dor, oferind o imagine a relației lor tumultuoase și complexe. În scrisorile către Consuelo, publicate la editura Gallimard, Antoine își exprima admirația și respectul față de soția sa. El o încuraja și o susținea în propriile ei eforturi și pasiuni. Într-una din scrisori, el scrie: „Nu mă îndoiesc de puterea și de curajul tău. Ești înzestrată cu o voință puternică și cu un spirit remarcabil”.
Consuelo de Saint-Exupéry a scris și ea o carte autobiografică intitulată „The Tale of the Rose: The Love Story Behind The Little Prince” („Povestea trandafirului: Povestea de dragoste din spatele Micului Prinț”), în care scriitoarea oferă o perspectivă asupra relației lor și a corespondenței lor personale, incluzând fragmente din scrisorile pe care le-a primit de la Antoine.
Corespondența cu colaboratorii și prietenii săi este la fel de bogată. Antoine de Saint-Exupéry a corespondat cu numeroși colaboratori și prieteni, inclusiv cu cei din lumea aviației, cu editori și cu alți scriitori. Aceste scrisori abordează teme legate de cariera sa, de pasiunea pentru aviație și de preocupările sale literare.
Lettres à l’inconnue: Scrise în 1943, aceste desene-scrisori au fost dezvăluite în cadrul unei licitații publice în noiembrie 2007. Ele se referă la scrisorile de dragoste dintre Antoine de Saint-Exupéry și o tânără care era șofer de ambulanță pe care a întâlnit-o într-un tren în Algeria. Antoine de Saint-Exupéry tocmai petrecuse doi ani în Statele Unite, unde a publicat ”Le Petit Prince”. În mai 1943, s-a întors în Alger pentru a încerca să se întoarcă în acțiuni militare cu escadrila sa de origine, grupul de recunoaștere aeriană 2/33. Musée des Lettres et Manuscrits din Paris a achiziționat aceste scrisori pentru a le adăuga la colecția sa de documente originale referitoare la Saint-Exupéry.
Antoine de Saint-Exupéry i-a scris mai multe scrisori tinerei femei. Cele mai multe dintre ele erau însoțite de un desen al personajului ”Micul Prinț”, povestea pe care el însuși dorea să o ilustreze. ”Micul Prinț” este recognoscibil după felul în care Saint-Exupéry îi desenează trăsăturile feței. Două cercuri formează ochii, ceea ce îi conferă o privire unică. O linie verticală marchează nasul, care uneori se prelungește pentru a forma o sprânceană. Gura este foarte mică. Părul este coafat în bucle de culoare galbenă. În cele din urmă, eșarfa este ridicată de vânt. Printre elementele decorative se numără stele cu cinci vârfuri și o floare formată dintr-o tulpină încununată de o inimă rotundă înconjurată de petale.
În 2008, editura Gallimard a editat Lettre a l’inconnue, publicată în România la editura RAO în anul 2009, în traducerea Ilenei Cantuniari. Cartea include reproduceri în facsimil ale scrisorilor originale scrise de Antoine de Saint-Exupéry și transcrieri ale acestora. Intitulată Lettres à l’inconnue, colecția a fost bine primită de cititori. Toate exemplarele primei ediții au fost epuizate în câteva săptămâni, iar în acel an au fost lansate mai multe noi tiraje.
Destinatarul scrisorilor este necunoscut, deoarece moștenitorii nu au dorit să îi dezvăluie identitatea. Dar nu contează care este numele ei. Ea este fetița și profesoara, femeia dintre toți trandafirii, așteptarea și singurătatea, ficțiune și realitate. Ea este singulară și universală.
„Un individ trebuie să se sacrifice pentru salvarea unei colectivități. Nu este vorba aici de o aritmetică stupidă. E vorba de respectarea omului ca individ.“ (A. de Saint-Exupéry: „Pilote de Guerre“)
„O persoană știe când atinge perfecțiunea în design, nu când nu mai are ceva de adăugat, ci când nimic nu mai poate fi scos“ (A. de Saint-Exupéry)
Zborul – pasiune fatală
În universul aviatorilor de excepție, Antoine de Saint-Exupéry se ridică deasupra tuturor ca un pasionat neobosit al zborului. Este imposibil să nu te simți copleșit de entuziasmul său și de devotamentul său neclintit față de aventura aeriană. El a fost un bărbat al cerului, întruchipând spiritul neîngrădit și îndrăzneț al aviatorilor de odinioară. Pentru Saint-Exupéry, avionul nu era doar o mașinărie de metal și combustibil, ci un simbol al libertății și al eliberării de granițele impuse de lumea noastră cotidiană. El a experimentat zborul în cea mai pură formă, devenind una cu vânturile cerului și privind în ochii îndepărtărilor nesfârșite. În lucrarea sa de referință, „Micul Prinț”, el a transformat avionul într-un instrument al călătoriei și explorării, o fereastră către lumi nebănuite și posibilități nelimitate.
În gândurile sale inspirate despre zbor și avioane, Saint-Exupéry ne provoacă să ne abandonăm temerile și să ne ridicăm deasupra limitelor noastre. „Zborul este un simbol al aripii mari deschise asupra lumii”, ne amintește el, evocând spiritul aventurii și curajului pe care numai aviatorii îl pot înțelege în întregime. Cu fiecare furtună înfruntată în aer, cu fiecare moment în care a privit direct în vânt și a simțit adierea libertății, Saint-Exupéry a dobândit o înțelegere profundă a inimii umane și a puterii transformative a zborului.
„Zborul este un simbol al aripii mari deschise asupra lumii.” („Night Flight”)
„Înfruntă vântul, vântul te va învăța cum să zbori.” („Wind, Sand and Stars”)
„Măsura dragostei este să iei înălțime.” („Flight to Arras”)
Dispariția
Antoine de Saint-Exupéry a dispărut în data de 31 iulie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La momentul respectiv, el era pilot în cadrul Forțelor Aeriene Franceze Libere și desfășura misiuni de recunoaștere deasupra Franței ocupate de către Germania nazistă.
Pe 31 iulie 1944, Antoine de Saint-Exupéry a decolat de la baza aeriană din Corsica într-o misiune de recunoaștere, dar nu s-a mai întors. Avionul său, un Lockheed P-38 Lightning, a dispărut și s-a crezut inițial că a fost doborât de către forțele germane.
Jean-Claude Bianco a găsit brățara lui Antoine de Saint Exupery în 1998, având această inscripție:”Antoine de Saint-Exupéry (Consuelo) c/o Reynal & Hitchcock 386 4th Ave. NYC USA.”
Ani mai târziu, în anul 1998, un pescar a descoperit un brățar cu numele lui Antoine de Saint-Exupéry pe malul Mării Mediterane, în apropiere de insula franceză Corsica. Aceasta a alimentat speculațiile cu privire la locul exact al dispariției și a lansat cercetări suplimentare.
În cele din urmă, în anul 2000, epava avionului lui Antoine de Saint-Exupéry a fost găsită în largul coastelor Marsiliei. Resturile avionului și câteva obiecte personale au fost recuperate, confirmând că el și-a găsit sfârșitul în acel loc.
Moartea lui Antoine de Saint-Exupéry rămâne învăluită în mister și există mai multe teorii cu privire la circumstanțele exacte ale dispariției sale. Cu toate acestea, moartea sa a pus capăt vieții unuia dintre cei mai apreciați scriitori și aviatori ai timpului său, lăsând în urmă o moștenire literară valoroasă și inegalabilă, în care „Micul Prinț” ocupă un loc central.
Câteva gânduri
Scuze că vă deranjez… Voiam doar să vă salut!
Descopăr cu melancolie că egoismul meu nu este atât de mare pentru că le-am dat altora puterea de a-mi provoca durere.
Așa sunt basmele. Te trezești într-o dimineață. Îți spui: „A fost doar un basm…”. Îți zâmbești ție însuți. Dar în adâncul sufletului tău nu zâmbești deloc. Știi că basmele sunt singurul adevăr în viață.
Îți asculți muzica inimii: e frumoasă pentru cei care știu să aștepte…
Mă scald în acest timp gol în care nu mai am nimic de visat.
Cel mai trist lucru este că, atunci când ești în doliu, te întrebi „oare chiar merită?
Un Micul Prinț sceptic nu mai este un Mic Prinț.
Nimic nu mai contează în viață (nici măcar viața însăși).
Eram supărat pe tine pentru că m-ai lăsat să aștept, nu pentru că nu ai venit.
Și în acea seară am fost ca un căpitan bătrân și plin de experiență la bordul unei corăbii mici. Trebuia să fie dirijată spre lumina zilei…
Am vrut să o iau într-o călătorie a iubirii.
Aceasta este povestea pe care am visat-o pentru a compune o amintire, o ultimă amintire care să merite să fie amintită.
