În prag de Crăciun, lumea aleargă năucă după cadouri: vine Moș Crăciun! De când încercăm să ștergem urmele de suprafață ale comunismului, nu mai spunem Moș Gerilă, ce bine! Toate gospodinele și-au burdușit cămările cu de-ale gurii, pentru că masa trebuie să fie îmbelșugată, altfel cum? Copiilor li se spune mereu să fie cuminți, să primească daruri alese. Cei mici trebuie să scrie câte o epistolă închinătoare către Santa (cel cosmopolit), în care să demonstreze că întreg anul au fost cuminți (mă întreb ce înseamnă să fie cuminte un copil, printre toate relativitățile sistemului nostru de învățământ) și că se angajează să fie la fel și la anul, poate chiar mai buni, așa cum își doresc părinții. Undeva, în mintea lor, jocul și școal (tot) nu se pupă. Dar așa sunt uzanțele, deci trebuie să fie (cu)minte, mai ceva decât părinții lor.
Prea puțini mai înțeleg cu adevărat Crăciunul în sensul primar, religios al sărbătorii. Nașterea lui Iisus se mai pomenește în vechile colinde, cărora le-au luat locul jingle-urile americane, din același reflex al globalizării prost înțelese.
Nu, Crăciunul nu este despre cadouri, mâncare și petrecere, este despre rugăciune și introspecție. Este despre începuturile vieții, ale luminii și ale iubirii. Viață, Lumină, Iubire – le-am scris de data aceasta cu majuscule, să se vadă bine importanța lor. Zilele acestea sunt despre a înțelege și a accepta, despre asumare și responsabilitate, despre contradicțiile rău-bun, trecut-viitor, valoare-fake, despre cum ne lepădăm de vechile haine și ne luăm față proaspătă, curată, albă.
Crăciunul este despre sărbătoarea sufletului și a spiritului, despre calea celui dintâi spre înălțare, despre rostul celui de-al doilea de a ne călăuzi. E momentul să ne întrebăm: Quo vadis, Domine?, căci suntrem la răscruce de ani, ce alt moment mai bun am putea găsi întru primenire?
Ca să ne luminăm, citim vorbele unui înțelept.
„Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut.
Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut : „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.
Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor.
Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.
De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora.
Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”,i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit”.
Mitropolitul Bartolomeu Anania
Citiți și Petrece-ți ziua cu fericire