îmi sună, încă, vorbele tale lipite

de roțile dorinței numite tramvai

muzica lor sărată făcutu-s-a șină

într-o ureche năucă.

hai să ne dăm huța pe-un rai

în care curge făină

nepereche să-mi fii, strecurată,

cu grijă de anticar,

buzunarului de la o haină

atât de veche,

că învelește bizar

despuiata mea taină.

Citește și cât vei avea zile