nu mă uita
pe urmele incendiului
de vei fi căutând
cu gândul la semețe iubite pierdute
vreo pietricică, urmele tălpilor de sandá
și limba flăcării să te învețe
rumba sau cha cha
cha,
poate-ai găsi
băiatul și fata.
ei mai dansează cu ploaia în calendare
a șaptea-i ziua
când au trecut dincolo focul
prin florile mici de nu mă uita.
a șaptea-i ziua
când au trecut dincolo focul
prin florile mici de nu mă uita.
foto tumblr.com
am mâinile verzi de la cum clatin viori
în pahare și plimb sorții prin smalțuri
în zile de sărbătoare
șiroaie de morți veseli curg pe sub piept, se minunează
unii de alții
cât ai slăbit și ce bine îți vine poemul acesta
cercel în buricul pământului… Citește și am mâinile verzi
în pahare și plimb sorții prin smalțuri
în zile de sărbătoare
șiroaie de morți veseli curg pe sub piept, se minunează
unii de alții
cât ai slăbit și ce bine îți vine poemul acesta
cercel în buricul pământului… Citește și am mâinile verzi
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
