Erich Maria Remarque, un scriitor imposibil de uitat. Cărțile lui trebuie să stea pe raftul din față, alături de marile capodopere ale literaturii universale.  Născut pe 22 iunie 1898, în Osnabrück, Germania, Remarque a trăit într-o perioadă tumultuoasă a istoriei, iar experiențele sale personale și observațiile din timpul Primului Război Mondial i-au influențat profund opera.

Remarque a crescut într-o familie modestă și a fost pasionat de literatură și scris încă din tinerețe. El a avut o copilărie și adolescență marcate de instabilitate și dificultăți financiare, dar compensată de  un interes profund pentru cărți și scris. A fost un cititor avid și a fost fascinat de povești și de puterea cuvintelor de a transmite emoții și idei. Această pasiune timpurie a fost încurajată și sprijinită de familia sa, care a recunoscut talentele sale și a făcut tot posibilul să îi ofere o educație solidă.

Cu toate acestea, copilăria lui Remarque a fost întreruptă de izbucnirea Primului Război Mondial, care a avut un impact profund asupra vieții sale și asupra lucrărilor sale ulterioare. La vârsta de 16 ani, el și fratele său mai mare au fost înrolați în armată și au luptat în război. Experiențele sale ca soldat au fost traumatice și au jucat un rol semnificativ în formarea perspectivelor sale asupra războiului și asupra condiției umane.

După război, Remarque a început să lucreze în diverse domenii, inclusiv ca profesor și jurnalist, înainte de a se dedica în totalitate carierei de scriitor.

În 1928, Remarque a publicat romanul său cel mai cunoscut, „Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front” (trailerul AICI)), care a devenit instantaneu un succes internațional. Cartea, cea mai vândută după Biblie, inspirată din propriile sale experiențe ca soldat în timpul Primului Război Mondial, oferă o perspectivă profundă și realistă asupra ororilor războiului și a efectelor devastatoare asupra tinerilor soldați. Romanul a fost aclamat pentru sinceritatea și impactul emoțional cu care a descris traumele și absurdele războiului.

Opera lui Remarque a continuat să abordeze teme legate de război, umanitate și căutarea sensului într-o lume marcată de violență și suferință. Cărțile sale, precum „Arc de triumf” („Arch of Triumph”), „Nopți albe” („The Night in Lisbon”) și „Nimic nou pe frontul de est” („The Black Obelisk”), explorează relații interumane complexe, deziluzia și rezistența în fața adversităților.

În timpul regimului nazist, Remarque a fost persecutat și cartile sale au fost interzise și arse în Germania. În 1933, el a emigrat în Elveția și apoi în Statele Unite, unde și-a continuat cariera de scriitor și a trăit până la sfârșitul vieții.

Erich Maria Remarque a lăsat în urmă un moștenire literară remarcabilă, cu opere care continuă să impresioneze și să provoace reflecție asupra condiției umane în fața tragediilor și conflictelor. Scrierile sale au influențat generații de cititori și au contribuit la conștientizarea impactului devastator al războiului asupra individului și societății.

Prin opera sa, Remarque ne amintește de importanța compasiunii, empatiei și păstrării vieții umane într-o lume în care distrugerea pare să fie la ordinea zilei. El rămâne unul dintre cei mai reprezentativi autori ai secolului al XX-lea și un martor al unui timp tulbure, care a avut curajul să transmită povestea umană în mijlocul haosului și suferinței.

Pasiune și aventură

În spatele paginilor pline de savoare, nelipsite de tonalități dramatice, se află o viață amoroasă fascinantă și plină de aventuri, care a captivat imaginația cititorilor și a făcut din Remarque o figură enigmatică și seducătoare.

pinterest.com

Remarque, cu farmecul său distinct și cu ochii săi strălucitori, a atras privirile multor femei în timpul vieții sale. Viața sa amoroasă a fost la fel de tulburătoare ca și operele sale, cu momente de pasiune, romantism și aventură. Fiecare relație pe care a avut-o a avut un impact profund asupra sa și a influențat în mod subtil scrierile sale ulterioare.

Una dintre cele mai faimoase relații amoroase ale lui Remarque a fost cea cu actrița Marlene Dietrich. Remarque, un scriitor talentat și promițător, și Dietrich, o actriță seducătoare și carismatică, s-au atras reciproc ca un magnet. Chimia dintre ei era evidentă, iar relația lor a fost marcată de pasiune, intensitate și un nivel extraordinar de atracție reciprocă. Cu toate că amândoi erau implicați în alte relații la momentul întâlnirii lor, această conexiune specială nu a putut fi ignorată. Au început o relație secretă, plină de aventură și pasiune, care s-a dezvoltat pe fondul vieții lor agitate și pline de succes în lumea artistică.

Relația lor a fost caracterizată de separări și reconcilieri, de lungi perioade de distanță și reîntâlniri explozive. Remarque, fiind un suflet liber și aventurier, a continuat să exploreze și alte relații, iar acest lucru a creat tensiuni și provocări în povestea lor de dragoste.

Cu toate acestea, indiferent de dificultăți, Remarque și Dietrich au avut o legătură profundă și au rămas prieteni apropiați de-a lungul anilor. Când Remarque s-a confruntat cu perioade de suferință și tristețe, ca urmare a experiențelor sale traumatice din război, Dietrich a fost acolo pentru el, oferindu-i sprijin și compasiune. Această relație tumultuoasă și pasională dintre Remarque și Dietrich a avut un impact semnificativ asupra vieții și creației lor. Inspirația și influența reciprocă au alimentat creativitatea lor și au dus la creația unor opere remarcabile în domeniile literaturii și filmului.

Cu toate că povestea lor de dragoste nu a dus la o căsătorie sau la o relație pe termen lung, ea rămâne una dintre cele mai memorabile și romantice din istoria artei. Această poveste de dragoste tumultuoasă și pasională a rămas în memoria colectivă și a continuat să fascineze și să inspire generații de-a lungul timpului.

Dragostea lor pasională și conexiunea lor spirituală au fost reflectate în opera lui Remarque, inspirat din complexitatea relației lor pentru a crea personaje cu intensitate și profunzime emoțională, dar și în corespondența lor, publicată sub titlul ”Spune-mi că mă iubești: Mărturii ale unei patimi”, volum coordonat de editorii Werner Fuld și Thomas F. Schneider, apărut la editura Polirom în traducerea Marianei Bărbulescu.

„Cel mai frumos roman de dragoste din secolul XX este alcătuit din scrisori.” (Die Welt)

„…o corespondență de dragoste în stare pură, poetică, tandră, exaltată, ingenioasă, melancolică.” (Brigitte)

„Pentru mine bărbatul real poate fi găsit în născocitul Alfred, acel mic școlar magic – un Cyrano personal al lui Remarque, pe care l-a creat pentru a-i face curte mamei mele, Marlene Dietrich, ca s-o seducă, s-o farmece, și care ajungea la inima ei trecînd de barierele emoționale ce puteau fi ridicate în fața unui iubit obișnuit.” (Maria Riva)

„…ultima mare poveste de iubire din secolul XX, o iluzie grandioasă, plină de minciuni și autoamăgire, dar luminată de focul bengal al cuvintelor lui Remarque, care n-a fost niciodată atît de scriitor ca în aceste scrisori intime adresate iubitei sale reci.” (Werner Fuld)

Erich Maria Remarque, Porto Ronco [înainte de 20.04.1938]
Către Marlene Dietrich, Beverly Hills, North Crescent Drive
CMD 196

Dulcea mea, iubirea mea, să‑mi închipui că poate nu mai primești scrisoarea asta – fiindcă deja ai plecat, fiindcă ești deja pe drum –
cine să creadă așa ceva ?
Câteodată simți că nu se mai poate – fiindcă bezna din jur crește, fiindcă norul de pulbere devine tot mai perceptibil și uneori, în timpul nopților, huruitul înfundat de dincolo de orizont –
Câteodată seamănă puțin cu o ultimă vacanță – aceste zile care se îndepărtează într‑un zbor ireal, cu ultima ridicare a raniței și coborârea neauzită pe trepte la revărsatul zorilor – nu este frică, draga mea. De ea ne‑am dezvățat cu toții de multă vreme. Nu este nici lăcomie și nici tristețe. Ne‑am obișnuit cu toate cu o teribilă naturalețe. Dimpotrivă, e mai curând o uluire – o înălțare a capului și o uluire – că încă nu s‑a sfărâmat, că încă n‑a murit, că încă e aici, departe, e drept, dar scânteind, fulgerând, o lucire, o lumină a Nordului alcătuită din mii de făgăduințe –
Avem cu toții în inimile noastre atât de puțină căldură pentru noi înșine – noi, copii ai unor vremuri încâlcite – atât de puțină încredere în noi – mult prea mult curaj și mult prea puțină speranță – toți, doar niște bieți soldați mărunți care mărșăluiesc și mărșăluiesc și nu știu ce altceva mai există în afară de mărșăluit –
Niște soldați ai vieții, mărunți, proști – copii ai unor vremuri încâlcite – care uneori au un vis noaptea –
Nu fi tristă fiindcă îți scriu așa ceva – nu vreau să fii tristă – ajunge cât ai fost. Nici eu nu sunt – eu nu‑s niciodată trist. Știu prea multe despre sfârșit ca să fiu trist.
Știu și cât de mult înseamnă să‑ți poți întinde mâinile – să privești florile de magnolie dintr‑o vază veche din dinastia Han – să‑i poți dărui ciocolată unui copil – și să‑ți iei imediat pătura din lână de vicunia și să poți dormi înfășurat în ea, ținându‑l în mână pe micul Cristofor primit de la tine ; l‑am avut la mine când mașina a zburat peste gardul parazăpadă –
Cea mai plăcută dintre melancolii – să dorm cu pătura ta –

Editura Polirom

Cu toate acestea, Remarque nu a fost un bărbat al unei singure femei. El a trăit o viață boemă și aventuroasă, atrăgând atenția și inimile mai multor femei frumoase și inspiratoare. Fiecare relație a reprezentat o etapă distinctă în viața sa, aducându-i noi perspective și trăiri care s-au reflectat în scrisul său.

Călătorind prin lume și interacționând cu personalități influente, Remarque a cunoscut și alte femei notabile, precum Josephine Baker, celebră pentru talentul ei de dansatoare excentrică și pentru spiritul său liber. Relațiile sale cu femei puternice și independente au contribuit la evoluția sa ca scriitor și la crearea capodoperelor care i-au consacrat definitiv numele și opera.

„Războiul face animale din oameni și oameni din animale.” – „Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front”)

„Sărutul ei era un vis într-un somn agitat.” – „Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front”)

„În iubire, niciun calcul nu este suficient de precis și nicio distanță suficient de mare.” – „Arcul de triumf” („Arch of Triumph”)

„Sufletul omului este un pământ distrus de război.” -„Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front”)

„Războiul este un joc în care fiecare parte încearcă să facă un altul să moară pentru țara sa.” – „Arcul de triumf” („Arch of Triumph”)

„Când moartea vine pentru tine, nu există nicio speranță de a scăpa. Dar înainte de asta, poți trăi.” – „Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front”)

„Dragostea este o scânteie în întunericul lumii.” – „Trei camarazi” („Three Comrades”)

„Nu e nevoie de moarte pentru a ne distruge sufletele. Există viața, care face acest lucru mult mai eficient.” –  „Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front”)

„În mijlocul morții, am învățat să trăim.” – Din romanul „Nimic nou pe frontul de vest” („All Quiet on the Western Front”)

„Uneori, cea mai mare curaj este să rămâi în viață.” – Din romanul „Trei camarazi” („Three Comrades”)

Posteritatea nu i-a rămas datoare.

P.S Să nu-l uităm pe Sirius!

Câinele lui Erich Maria Remarque, pe nume Sirius, a fost o prezență importantă în viața și în cărțile scriitorului. Sirius a fost un dobermann, o rasă de câini cunoscută pentru inteligența și devotamentul lor. Remarque a primit câinele în timpul Primului Război Mondial, în timp ce era soldat pe frontul de vest. Într-un mod simbolic, numele câinelui, Sirius, înseamnă „steluță” și este asociat cu strălucirea și loialitatea.

pinterest.com

Sirius a devenit un tovarăș de nădejde pentru Remarque în timpul războiului și, după terminarea acestuia, a rămas alături de el în viața civilă. Câinele a fost o sursă de alinare și de companie pentru Remarque, care s-a confruntat cu urmările traumatice ale războiului și a trebuit să se adapteze la o nouă realitate. Prezența lui Sirius se regăsește și în opera lui Remarque. Câinele apare în romanul său „Arcul de triumf” („Arch of Triumph”), unde este prezentat ca un personaj secundar, dar semnificativ. Sirius reprezintă loialitatea și credința neclintită, fiind un contrast puternic cu lumea instabilă și lipsită de siguranță a personajelor principale.