Nichita Stănescu
De citit: Cea mai frumoasă pledoarie pentru și de Ziua Îmbrățișării!
Îmbrățișarea este însăși poezia
“Cuvintele sunt materialul principal al poetului. Ori creșterea limbii române este una dintre misiunile cele mai importante pe care le are poetul, pentru că limba este materialul cel mai de seamă pe care îl are poezia. E adevărat că și culoarea este un material important al poeziei. E adevărat că și cântecul este un material important al poeziei, cum și îmbrățișarea este un material al poeziei. Uitați-vă numai la Sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea este însăși poezia.”
Poezia există în orice om
Nichita și Dora Stănescu
„Dar acesta în ceea ce privește materialul poeziei. Căci poezia, ea ține de cu totul și cu totul altă zonă. Ea este singura dimensiune care dă naturalețe omului: poezie existând în orice om, poezia este aceea care îi justifică dorința de a trăi. De aceea arta poeziei uneori se numește frumoasă: pentru că justifică dorința omului de a fi în viață. Existența unui om este un lucru extraordinar de minunat și poetic.
Poezia are vârsta adolescenței și ea poate fi observată – vârsta poeziei – în absolut toate regnurile existenței noastre. Orice formă a copilăriei și a adolescenței, la orice formă de viață, are adolescență. Să băgați de seamă că, în această perioadă, la început apare curiozitatea și luarea în cunoștință a naturii, după care urmează mirarea, care este fundamentală, în fața naturii, după care urmează punerea la îndoială a însăși naturii și a existenței, după care urmează crearea existenței de sine însuși, care se universalizează prin adolescență.”
*
De ascultat
Nimic nu se mai poate adăuga.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
