Nestins
tot te va frige
ce mai aștepți
acum
e momentul tău
saltul de gnu
pâlpâirea sublimă
între da și nu
scăpărată
din balamaua
vreunui algoritm
dumnezeiesc de
complicat și
o să vezi
totul revine
se năpustește
peste tine ca un
câine turbat
părăsit de prea
mult timp
care înnebunește
de fericire și tu
la fel, poate
nu, mult mai
mult până
la mistuire.
foto tumblr.com
Citește și Nu crede
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
