Unforgettable, that’s what you are!
Un lichid ce curge, ca o miere, liniștit. Nat King Cole împrăștie vocal un fel de vrajă magică, o relaxare incandescentă, atotstăpânitoare.
„Este, fără îndoială, cel cu cele mai multe discuri vândute din generația sa”, spune jurnalistul muzical Will Friedwald. „Singurul care se apropie – o generație mai târziu – este Elvis. Adică, Nat Cole a înregistrat hit după hit și nimeni nu a putut să se apropie de el. Nici chiar Sinatra.”
Mona Lisa, Nature Boy, The Christmas Song, Rambling Rose, Walking My Baby Back Home sunt câteva perle din sipetul care stă și astăzi pe măsuța cu oglinda fermecată a muzicii.
L-O-V-E 1964
“L is for the way you look at me,
O is for the only one I see,
V is very, very extraordinary,
E is even more than anyone that you adore can”
L-O-V-E este albumul final de studio al cântărețului. Melodia inițial instrumentală, îmbogățită de Nat King Cole, este piesa principală a ultimului album lansat înainte de moartea sa.
Dragostea nu a avut nevoie de cuvinte într-o anumită limbă, a fost suficientă alergătura stropilor muzicali pe coridoarele nesfârșite ale portativului muzical desfășurat pe mai bine de trei decenii. Și totuși, Cole a înregistrat melodia în alte patru limbi – franceză, germană, italiană și japoneză.
Printre artiștii care au făcut coveruri la piesă se numără fiica lui Cole, Natalie Cole, pe albumul ei din 1991 – Unforgettable … With Love, Michael Bublé pentru o piesă bonus din LP-ul său 2007 – Call Me Irresponsabil, Joss Stone pentru o singură lansare și campanie publicitară pentru Coco Mademoiselle, de la Chanel parfum și Jools Holland și Orchestra lui Rhythm & Blues. L-o-v-e a apărut, deasemenea, pe mai multe coloane sonore de film – Sleepless In Seattle, The Parent Trap și Little Rascals.
Nat și Natalie
L-O-V-E strălucește, curge și durează. De neuitat. De neoprit.
Citește și Vraja bandoneonului
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
