Vraja bandoneonului – Astor Piazzola

De la sunetul ceresc al unei orgi de biserică până la țipătul lumesc al unei sirene de poliție e distanță de-un… bandoneon. Acest acordeon cu butoane poziționate ilogic reușește, într-o respirație întretăiată, să suspine languros pe inspiră și să susure îngeresc pe expiră. Sau invers.

Este ținut ca o iubită – pe palme, în brațe și pe genunchi, într-o îmbrățișare pereche și suflet al tangoului. Poate substitui corzi, percuție și chiar voce. În mâinile lui Astor Piazzolla, miraculosul compozitor de tango și bandoneonist al timpurilor moderne, încărcătura lui erotică este mai vibrantă și mai convingătoare  – „Ché, bandoneón” – „Cântecul tău este dragostea care nu ți s-a dat.”

Astor Piazzola (n. 11 martie 1921, Mar del Plata/Argentina – d. 4 iulie 1992, Buenos Aires)

Copilul Piazzola

La 9 ani, Astor Piazzola a primit darul de la tatăl său: acesta i-a oferit un bandoneon cumpărat ieftin de la un magazin de amanet. Familia, mutată deja de câțiva ani la New York, ducea dorul Argentinei și tangoului, așa că tatăl,  Nonino, și-a stârnit copilul să învețe să cânte acest stil muzical popular și să-l aducă, din nou, aproape de ei.

Astor Piazzolla a învățat singur cântatul la bandoneon. La vremea aceea locuia în Bronx și cânta la armonică, iar genul său muzical preferat era jazzul până când un vecin pianist, fost discipol al lui  Rachmaninov, i-a dezvăluit muzica lui Bach. I-a plăcut atât de mult încât a a încercat să o cânte la bandoneon. Nu știa să citească notele, era doar un talent sălbatic în căutare de drum și îndrumare. Pianistul ungur Bela Wilda a fost cel care l-a învățat să citească și să compună muzică. Atunci, la 11 ani, el a compus primul său tango: La Catinga.

Avea doar treisprezece ani când Carlos Gardel, marele cântăreț și compozitor argentinian de tango, l-a auzit la New York și i-a cerut să facă mai multe înregistrări pentru filmul său „El Día Que Me Quieras”. Gardel a fost atât de impresionat de performanța lui Piazzolla încât i-a oferit posibilitatea de a face turnee cu el în toată America de Sud. Vârsta și împotrivirea familiei, l-au făcut să decline invitația și asta se poate să-i fi salvat viața, deoarece turneul s-a încheiat cu accidentul de avion care i-a ucis pe Gardel și pe muzicienii săi în Medellin, Columbia.

După doi ani, în 1937, Astor Piazzola s-a întors în Argentina și s-a alăturat orchestrei care-l însoțea pe Aníbal Troilo.

Luminița Giurgiu

Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.