De la sunetul ceresc al unei orgi de biserică până la țipătul lumesc al unei sirene de poliție e distanță de-un… bandoneon. Acest acordeon cu butoane poziționate ilogic reușește, într-o respirație întretăiată, să suspine languros pe inspiră și să susure îngeresc pe expiră. Sau invers.
Este ținut ca o iubită – pe palme, în brațe și pe genunchi, într-o îmbrățișare pereche și suflet al tangoului. Poate substitui corzi, percuție și chiar voce. În mâinile lui Astor Piazzolla, miraculosul compozitor de tango și bandoneonist al timpurilor moderne, încărcătura lui erotică este mai vibrantă și mai convingătoare – „Ché, bandoneón” – „Cântecul tău este dragostea care nu ți s-a dat.”
Astor Piazzola (n. 11 martie 1921, Mar del Plata/Argentina – d. 4 iulie 1992, Buenos Aires)
Copilul Piazzola
La 9 ani, Astor Piazzola a primit darul de la tatăl său: acesta i-a oferit un bandoneon cumpărat ieftin de la un magazin de amanet. Familia, mutată deja de câțiva ani la New York, ducea dorul Argentinei și tangoului, așa că tatăl, Nonino, și-a stârnit copilul să învețe să cânte acest stil muzical popular și să-l aducă, din nou, aproape de ei.
Astor Piazzolla a învățat singur cântatul la bandoneon. La vremea aceea locuia în Bronx și cânta la armonică, iar genul său muzical preferat era jazzul până când un vecin pianist, fost discipol al lui Rachmaninov, i-a dezvăluit muzica lui Bach. I-a plăcut atât de mult încât a a încercat să o cânte la bandoneon. Nu știa să citească notele, era doar un talent sălbatic în căutare de drum și îndrumare. Pianistul ungur Bela Wilda a fost cel care l-a învățat să citească și să compună muzică. Atunci, la 11 ani, el a compus primul său tango: La Catinga.
Avea doar treisprezece ani când Carlos Gardel, marele cântăreț și compozitor argentinian de tango, l-a auzit la New York și i-a cerut să facă mai multe înregistrări pentru filmul său „El Día Que Me Quieras”. Gardel a fost atât de impresionat de performanța lui Piazzolla încât i-a oferit posibilitatea de a face turnee cu el în toată America de Sud. Vârsta și împotrivirea familiei, l-au făcut să decline invitația și asta se poate să-i fi salvat viața, deoarece turneul s-a încheiat cu accidentul de avion care i-a ucis pe Gardel și pe muzicienii săi în Medellin, Columbia.
După doi ani, în 1937, Astor Piazzola s-a întors în Argentina și s-a alăturat orchestrei care-l însoțea pe Aníbal Troilo.
Tânărul Piazzola
La 18 ani, Piazzolla lucra ca aranjor în orchestra lui Anibal Troilo. O piesă compusă pentru Arthur Rubinstein, care se afla în Buenos Aires în turneu, avea să-i revele acestuia imensul talent, iar recunoașterea celebrului pianist polonez aduce cu sine încurajarea făcută tânărului, de a studia compoziția cu Alberto Ginastera. Astfel, Piazzolla a studiat timp de opt ani cu celebrul compozitor argentinian de muzică clasică, Alberto Ginastera.
Fructul copt sub soarele compoziției avea să-și elibereze esența în serpentine revoluționare.
Clocotind de idei muzicale radicale, în 1946, Piazzolla și-a format propriul grup, Orchestra Tipica, și a început revoluția tango: l-a luat din ringul de dans și l-a dus până în sălile de concert, unde i-a pus o coroană. Tango nuevo!
Octeto
În 1950 Piazzolla a părăsit orchestra pentru a se dedica exclusiv compoziției. A început să câștige numeroase premii de compoziție în Argentina, Statele Unite și Franța, unde i s-a acordat o bursă pentru a studia cu vestita Nadia Boulanger. Sfatul acestei profesoare, care a călăuzit multe destine de compozitori, a fost să nu-și abandoneze rădăcinile, să nu părăsească bandoneonul și, după întoarcerea din Franța, Piazzolla a format celebrul Octeto care a revoluționat scena muzicală din Buenos Aires.
Geniul
În 1956 a început să concerteze tango. Strânge și eliberează răsuflarea bandoneonului cu ochii închiși și trei cute adânci, săpate între ei. Expresivitatea sa este totală – tangoul este muzică de ascultat, nu doar muzică pentru dans. Astor Piazzolla și-a creat propriul tango, nou, o năuceală unică, genială, de tango tradițional, muzică clasică și jazz, și l-a pus în forme noi: contrapunct, fugă și improvizație.
A depășit multe granițe într-o hartă geografică și muzicală care s-a transformat din neîncăpătoare în expansivă. Piazzolla a compus pentru pian, harpă, orchestră, a făcut coloane sonore pentru film, operă și muzică pentru televiziune și a înregistrat peste 60 de albume.
… și ne-a lăsat o imensă dragoste pentru aparatul de respirat tango: bandoneonul.
Verano Porteño
Discografie parțială:
* El desbande (El Bandoneón EB-CD 2, 1947, remastered in 1989)
* Se armó (El Bandoneón EB-C 31, 1946/48, remastered in 1991)
* Adios Nonino (1960)
* Tiempo Nuevo (1962)
* La Guardia Vieja (1966)
* María de Buenos Aires (1968)
* Roma (1972)
* Libertango (1974)
* Reunión Cumbre (Summit), with Gerry Mulligan (1974)
* Piazzolla & Amelita Baltar (1974)
* Tango nuevo (WEA Music GmbH 250 168, 1974)
* Buenos Aires (1976)
* Il Pleut Sur Santiago (1976)
* Suite Punta Del Este (1982)
* Concierto de Nácar (1983)
* Aconcagua Tres Tangos, with SWF Rundfunkorchester (1983)
* The Vienna Concert (1984)
* Enrico IV (1984)
* Teatro Nazionale di Milano (1984)
* El exilio de Gardel (soundtrack, 1985)
* Tango: Zero Hour (American Clave 79469, 1986)
* The New Tango, with Gary Burton (1987)
* Sur (1988)
* La Camorra (1988)
* Bandoneón sinfónico (1990)
* The Rough Dancer and the Cyclical Night (Tango apasionado) (1991)
* Five Tango Sensations, with Kronos Quartet (1991)
* Original Tangos from Argentina (1992)
* The Lausanne Concert (Milan, 1993)
* Astor Piazzolla: The Central Park Concert (Chesky, 1994)
* Live At Bouffes Du Nord, con Milva (Polygram, 1998)
* Astor Piazzolla & Robert Goyeneche (RCA Victor, 1998)
* En Vivo En El Regina (1999)
* The Rough Dancer and the Cyclical Night (Tango Apasionado), reissue (Nonesuch, 2000)
* Live at the Montreal Jazz Festival (Milan 35936, 2001)
* Live in Colonia, 1984 (Intution, 2003)
* Live in Tokyo 1982 (2004)
* The Rough Guide to Astor Piazzolla (World Music Network, 2005)
* Conciertos En Tokyo Por Segunda Vez 1984 (2006)
Videos
* Astor Piazzolla in Portrait (Opus Arte/BBC, 2005)
* Next Tango (Deutsche Grammophon, 2007)
* Live at the Montreal Jazz Festival (Milan Records, 2008)
Bibliography
* Piazzolla – Vuelvo al Sur: 10 Tangos and Other Pieces for Piano
* Le Grand Tango: The Life and Music of Astor Piazzolla by Maria Susana Azzi
* Astor Piazzolla – A Memoir by Natalio Gorin
foto tumblr.com
Citește și Viva el Tango
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.